Evenimentul literar cel mai recent care marchează începutul de an 1961 se regăseşte în pagina 4 a primului număr [din 1961] al revistei şi trimiteri la acesta vor continua de-a lungul cîtorva numere succesive. Este vorba despre „A III-a Consfătuire pe ţară a scriitorilor tineri”. Deocamdată, în numărul 1 al Gazetei literare se publică fragmente din raportul prezentat de tovarăşul Aurel Mihale (...). [D]in tot ce s-a putut vedea pînă acum, de-a lungul acestor ani reflectaţi în Gazeta literară, „rapoartele” sînt importante nu prin ceea ce spun (pentru că analizele literare pe care le cuprind sînt de obicei plate, propagandistice şi deseori nici nu ţin cont de realitatea textelor literare, aşa cum este aici analiza poeziei tinere în ansamblu, care s-ar defini prin „mesaj înaintat, mobilizator” etc.), ci prin ceea ce punctează ca preocupări ale forurilor politice ce guvernează actul artistic. În acest caz, poezia tinerilor este preocuparea principală. Ea trebuie „ajutată” de critici, ea trebuie să se rupă de manifestările de „evazionism şi intimism bolnăvicios” – optimist şi încrezător în valoarea propagandistică a realităţii proclamate care creează realitate, raportul dă deja ca sigură reformarea în sens realist-socialist a tinerilor poeţi. Raportul arată cu degetul acuzator şi înspre tinerii cronicari care, se înţelege, nu şi-au făcut datoria, „nu s-au ocupat de scriitorii – confraţi de vîrstă”, în sensul corijării acestora. Există o problemă, spune limpede raportul, şi aceasta se numeşte poezia tînără. O problemă şi mai mare este că, în cadrul acestei poezii tinere, cîteva nume s-au impus şi nu mai pot fi trecute sub tăcere. Ce este de făcut?

Urmează, după tipicul deja intrat în uz, „discuţiile” care, chiar aşa rezumate şi trunchiate cum apar ele în revistă – se poate lesne bănui, după stenogramele şedinţelor de acest fel deja publicate, că aceste „discuţii