Ortansa Capră s-a născut pe 25 iunie 1911, la Alexandria. A fost ultimul copil venit pe lume în familia lui Gheorghe şi a Aretinei Noica. Verişoară primară cu Constantin Noica – vărul Dinu, cum şi-l aminteşte, cu drag –, doamna Ortansa este cea mai longevivă membră a neamului Noica. Mâine aniversează centenarul.
"Din 100 de ani de viaţă, doar 10 am fost stăpână pe ceva al meu. Pe casa mea, pe locul meu. În rest, am trăit pe la alţii. E cel mai mare regret al meu", mărturiseşte bătrâna. Mângâiată de razele soarelui în cerdacul casei din Ocniţa, judeţul Vâlcea, Ortansa Capră trăieşte înconjurată de flori. E sănătoasă tun şi-i supărată numai pe păcătoasele de picioare, care n-o mai ajută aproape deloc. Îşi aminteşte de toţi ai ei, neamuri de sânge, care s-au dus din lumea asta rând pe rând şi oftează cu ochii în lacrimi. "100 de ani sunt ani mulţi. Prea mulţi..."
S-a căsătorit în 1932 cu Nicolae Capră, un farmacist care locuia pe aceeaşi stradă cu ea. "Am tot râs de el zicându-i că m-a luat pe mine ca să nu mai caute mai departe. Eram la patru case depărtare", zâmbeşte bătrâna. A avut un băiat şi o fată care, coşmarul oricărui părinte, s-au prăpădit înaintea ei. Alături de Nicolae a construit o casă pe moşia lui de la Viişoara, în Teleorman, dar n-au apucat să se bucure de ea decât până în 1949. "Pe 1 martie 1949, seara, cineva l-a anunţat pe soţul meu că sunt nişte maşini suspecte în sat şi i-a spus că ar fi bine să nu doarmă acasă. Aşa că l-am forţat să plece în sat, la nişte fini de-ai noştri. Pe 2, dimineaţa, au venit comuniştii şi ne-au luat pe toţi cei care eram în gospodărie – eu cu copiii, o cumnată, un cumnat şi copiii lor – în total, nouă persoane. Ne-au plimbat trei zile cu bou-vagonul şi n-am ştiut unde ne duc. Ne era frică să nu ne trimită în Siberia. Dar ne-au dus întâi la Turnu Măgurele şi apo