Cu ajutorul dispozitivelor de biofeedback şi al unui terapeut, putem conştientiza şi descifra mesajele pe care ni le transmite organismul. De asemenea, putem învăţa să ne controlăm reacţiile fiziologice în anumite situaţii, pentru a preveni bolile.

Biofeedback-ul nu este o terapie propriu-zisă, dar specialiştii îl consideră o tehnică de intervenţie specializată în cazul tulburărilor organice apărute ca urmare a unor situaţii stresante mental. Persoanele care apelează la această tehnică sunt antrenate să-şi îmbunătăţească starea de sănătate conştientizând modificările care au loc la nivelul corpului. Un banal exemplu de biofeedback îl reprezintă folosirea termometrului pentru a-ţi lua temperatura atunci când simţi că ai febră şi apoi măsurile pe care le iei pentru a o scădea: bei lichide multe, stai în pat, iei antitermice. Există la nivelul corpului o varietate de modificări atât de subtile, încât nu le putem sesiza. Cu ajutorul unui terapeut şi al aparaturii de biofeedback, le putem „capta" şi ­putem învăţa să le manipulăm.

Între psihologie şi fiziologie

Biofeedback-ul se bazează pe principiul psihofiziologiei, adică specialistul analizează pe de o parte modul în care emoţiile şi gândurile unei persoane acţionează asupra funcţiilor organismului, iar pe de altă parte studiază influenţa introspecţiei, a observaţiei şi a autocontrolului asupra aceloraşi funcţii corporale. De exemplu, conştientizarea ritmului cardiac rapid într-o situaţie stresantă ne poate ajuta să ne ajustăm comportamentul, dar şi să ne controlăm tensiunea arterială.

Activitatea organică, monitorizată

Biofeedback-ul foloseşte dispozitive care măsoară cu precizie anumiţi parametri ai activităţii fiziologice a corpului. Este vorba despre aparate utilizate şi de medicina clasică, de exemplu electrocardiograful (EKG) şi electroencefalograful (EEG). Cu ajutorul ­EEG-ului,