Asupra cărţii ce conţine amintiri, mărturii şi opinii ale profesorului Dan Setlacec, relevate prin tehnica interviului de dna dr. Dora Petrilă, se opreşte pe larg dl dr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale. (...)

O nouă formulă de a comunica interesaţilor amintiri este cartea de interviuri. O persoană importantă prin ceea ce a înfăptuit în viaţă ori prin ceea ce lasă în urmă devine interlocutor pentru un reporter sau un om al domeniului ce le este amândurora familiar, o rudă (mai mult sau mai puţin apropiată), un biograf experimentat... Un convorbitor, aşadar, ales ori acceptat, când acesta – cea de-a doua situaţie – îşi oferă serviciile dezinteresat sau din contră. Exemplele de cărţi-dialog abundă în toate literaturile, de la cărţi bine strunite, când, foarte probabil, în urma unei înţelegeri Publicitate prealabile, cei doi se limitează la un subiect anume, la o perioadă a existenţei celui intervievat, la elucidarea unor situaţii controversate, până la cele în care investigatorul, fie calcă în străchini prin insistenţa şi insolenţa întrebărilor (ori caută a se situa pe acelaşi plan cu personalitatea respectivă), fie adoptă, într-o manieră inteligentă, o anume discreţie, uneori benefică, aceea care preschimbă scrierea într-o carte de mărturisiri, fără întreruperi ce ar risca să afecteze argumentaţia şi, desigur, cursivitatea relatării. Nu lipsite de interes, în opinia mea, sunt memoriile unor vedete sau vedetuţe de showbiz sau din cele care s-au ilustrat pe gazonul terenului de fotbal, memorii „vorbite“ şi „periate“ de un profesionist al genului. Interesul? Strict medical – observarea evoluţiei paranoide, în anumite circumstanţe, a unor indivizi. O variantă de memorii, poate insuficient valorificată, este aceea care asociază imaginea cu sunetul, în filme documentare sau/şi de televiziune. Impactul asupra publicului îl depăşeşt