Radu Vrabie, expert moldovean la Asociaţia pentru Politică Externă, explică de ce moldovenii şi-au pus mari speranţe în iniţiativa germană de soluţionare a conflictului transnistrean.

Cum au primit liderii politici şi experţii din Republica Moldova Memorandumul de la Meseberg, semnat anul trecut între Rusia şi Germania, prin care partea germană leagă un acord al ruşilor cu privire la soluţionarea problemei transnistrene de crearea un Consiliu de securitate UE-Rusia? RM are, iată, un rol major în relaţia dintre UE şi Rusia…

Semnarea acordului de la Meseberg a fost întâmpinată cu multă speranţă. Înainte de 2010, Republica Moldova nu a beneficiat de un context internaţional favorabil şi de astfel de iniţiative de soluţionare a conflictului transnistrean. Din 2006 nu a mai existat un suport internaţional semnificativ, ci doar o încercare de a menţine situaţia sub control, fără un anumit breakthrough. În 2010, implicarea Germaniei, un actor important în UE, a fost primită cu speranţă de autorităţile moldovene în perspectiva deblocării situaţiei conflictului transnistrean.

Cum se vede de la Chişinău abordarea germană, care susţine o Moldovă federală, cu un statut special pentru Transnistria, fără a menţiona însă retragerea trupelor ruseşti? Ar accepta partea moldovenească o astfel de soluţie? În ce condiţii ar accepta-o?

Problema transnistreană este foarte complexă chiar dacă ea pare uşor de rezolvat. Nu cred că Germania va susţine o variantă, o reglementare transnistreană care să contravină principiilor de bază şi care să submineze suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Sunt covins că orice decizie va fi luată cu acordul Chişinăului şi al UE. Nu cred că Germania ar putea impune aşa ceva Chişinăului sau celorlalte state. Este nevoie însă ca şi guvernul de la Chişinău să stabilească liniile roşii peste care Rep