”Cand m-am intors in lumea “civilizata”, m-am luat cu mainile de cap: Romania mi-a parut aidoma unui hamster ce alearga nebuneste pe-o roata, dupa fiece morcov aruncat de presedinte: reforma constitutionala, reorganizarea administrativ-teritoriala – subiecte nascute moarte in actuala conjunctura, ceea ce, in actualele conditii, era limpede de la bun inceput”, scrie Alin Fumurescu, la întoarcerea dintr-o lume fără GPS, internet și televizor (dacă doriți să vedeți unde e lumea asta, citiți articolul lui Fumi, dar nu doar pentru fotografii ).
Până la un punct sunt de acord cu Fumi. Mai exact până când afirmă că toate acestea ”nu sunt treaba noastră”. Ei bine, și reforma constituțională, și reorganizarea administrativ-teritorială, și istoria României sunt ”treaba noastră”. Indiferent de conjunctură. Doar că, aici din nou Fumi are dreptate: ”nu se cuvine ca o tara intreaga sa danseze dupa cum pofteste un singur om, fie acesta chiar seful statului, fie el inteligent politic sau incoerent”.
Temele în sine sunt reale. Sunt teme pe care societatea civilă le-a lăsat, vinovat sau din inconștiență (ori inapetență) în adormire, reacționând doar când președintele României le-a pus pe tapet. Pentru această stare de fapt, vinovatul nu este Traian Băsescu (care le-a readus în discuție), ci societatea civilă. Înainte de a-l arăta cu degetul pe Băsescu acuzându-l că a abordat greșit anumite teme, ar trebui arătat pumnul unei mari majorități a societății civile care nu a abordat deloc temele respective (sau le-a abordat prea timid pentru a atrage atenția).
O asemenea stare de fapt e semnul unei societăți pasive, capabile doar să reacționeze la o agendă publică impusă (sau indusă) și, nicidecum să propună și să suțină propria agendă. Cauzele acestei situații sunt multiple, de la lipsa unor lideri ai societății civile în stare să propună și să suțină o agendă publică a
