Câţiva fârţângăi se ascund în anonimatul internetului şi mă tot înjură, fără argumente (ca şi pe alţi comentatori care nu fac frumos la pocnetul din degete al Puterii, salivând la promisiunea unei sinecuri bugetare), din cauză că “am ceva cu preşedintele Băsescu şi cu premierul Boc”. Ca să-i liniştesc, o să le spun, deşi nu-mi fac iluzii că vor înţelege (unii) sau că nu vor persista (ce-i anume plătiţi din PR-uri ca să-şi apere stăpânii): da, “am mereu ceva” cu preşedintele şi cu premierul ţării. Chit că s-au chemat Iliescu şi Năstase, Constantinescu şi Vasile, Băsescu şi Boc, sau se vor numi Antonescu şi Ponta, am mereu “ceva” cu Puterea, atunci când derapează şi nu pricepe că ţara i s-a încredinţat spre bună administrare. Nu spre deplină şi proprie stăpânire, cu batjocorirea democraţiei şi cu jupuirea populaţiei în folosul clientelei şi spre a-şi acoperi incompetenţa, dacă nu şi corupţia, fixându-ne, oaie neagră a Europei, pe ultimul loc din UE la toate capitolele. Am mereu ceva cu Puterea, cu vârfurile ei, ori de câte ori îşi vor imagina că ţara e moşia lor şi pot face ce vor cu ea. Ăsta, nu altul, e rostul unei prese independente.

“Am ceva” chiar în aceste zile, când Băsescu, cu Boc ca un ţârcovnic în strană, forţează nota, ignorând priorităţile economice şi sociale grave ale ţării şi inventând urgenţe-diversiune, care nu vor debloca motorul gripat al economiei. Preşedintele tot ocupă canalele mass-media cu teme false, ca reîmpărţirea ţării (pe care o negociază ca la Obor cu UDMR: mai dă, jupâne, mai lasă, stăpâne), cu “trădarea” lui Mihai I sau cu revizuirea Constituţiei. În legătură cu care Curtea Constituţională s-a pronunţat în bună măsură negativ, dar n-a fost băgată în seamă de Băsescu, care n-a schimbat o virgulă din controversatul proiect. Nu voi mai avea nimic nici cu Băsescu, nici cu Boc, atunci când guvernanţii nu vor mai minţi grosolan, când