Încerc acum să fiu o voce către America, după ce 20 de ani am ascultat sub pătură Radio Vocea Americii. Visând la ziua în care vor veni americanii bunicilor şi ne vor elibera, am stat cu urechea la VOA. Americanii mei nu au venit. Dar au mai trecut pe-aici de-ai lor. Un pic de Clinton şi-un strop de Bush. A dat năvală, în schimb, unul de-al lor. Ambasadorul Mark, care nu doar că nu ne-a eliberat. Ba, chiar, ne-a ocupat. Sufocându-ne cu dragostea lui chioară care l-a prins de Zeus Anticoruptul. Ascultând toată copilăria şi adolescenţa Radio Vocea Americii, pe întuneric, cu geamurile închise şi cu urechea lipită de radioreceptorul cu lămpi, ca nu cumva să se audă unde nu trebuia, am visat la ziua în care vor veni americanii.
Americanii nu au venit. În schimb, ne-a năpădit trimisul lor diplomatic. Care şi-a schimbat statutul. Mark Gitenstein e invidios pe celebrul soţ al soţiei sale. Adică pe domnul acela care-i mai cară cu ocaua mică vorbele lui Băsescu T. Prin urmare, ambasadorul vrea să-i smulgă scaunul de sub şezut domnului Turcan V. Şi să devină purtător de cuvânt al lui Băsescu. Gitenstein a ajuns să iasă cu declaraţii în favoarea lui Băsescu mai mult decât iese Turcan. Acum e greu să îi deosebeşti pe cei doi. Un singur lucru îi diferenţiază: Gitenstein nu vorbeşte româneşte. Dar nu e o problemă, având în vedere că românii ştiu bine sau măcar pricep în majoritate covârşitoare englezeasca.
Am constatat cu amărăciune, din păcate, cum unii dintre aplaudacii băsişti cu simbrie sau, după caz, fără minte zbiară cu o dulce naivitate pe forumuri: "Americanii e cu chioru". E o amăgire! Americanii nu sunt cu Băsescu Traian. N-au fost şi nu vor fi. Vreodată. E doar o iluzie. Americanii au fost, sunt şi vor fi cu banul! Le iese banul, susţin pe oricine, mai ales pe comunişti. Deci şi pe al lor Băsescu!
Că americanii îi susţin, de le-o ieşi banul, pe
