Din „noul Hagi”, atacantul de 32 de ani a ajuns să se bată la retrogradare cu Cesena, în Serie A. Deşi i se anunţa un viitor strălucit, Mutu s-a pierdut pe drum, între scandaluri de dopaj, suspendări şi tumultul vieţii sale extrasportive.
În 2000, Adrian Mutu semna „contractul vieţii" cu Inter Milano şi se pregătea să-l dea jos pe „Regele" Hagi de pe soclul fotbalului românesc. Debutul său în „nerazzurro" a fost unul fulminant - gol în poarta lui AC Milan, în Cupa Italiei (3-2 pentru Inter) - dar entuziasmul a fost de scurtă durată. Cu nume ca Baggio, Recoba, Ronaldo, Vieri şi Zamorano printre concurenţii la titularizare, Mutu s-a văzut nevoit s-o ia de la capăt. Şi a reînceput, de jos, cu Verona.
Click pe foto pentru a vedea infografia cu salariile lui Adrian Mutu în cariera sa
A „urcat" apoi la Parma, unde a avut parte de cei mai frumoşi ani în Italia. Al doilea marcator din Serie A, cu 18 goluri, şi deja „Il Fenomeno", pleca în 2003 la Chelsea. Englezii îl transformau în cel mai scump jucător român al tuturor timpurilor şi mulţi se grăbeau să-i prezică un viitor strălucit. De altfel, startul pe „Stamford Bridge" a fost promiţător. De n-ar fi fost Jose Mourinho şi apoi scandalul „Cocaina"...
Minunea a ţinut patru ani
Din nou, Mutu s-a văzut nevoit s-o ia de la capăt. Plecat pe uşa din dos de la Londra, a acceptat un salariu de trei ori mai mic de la Juventus, care i-a întins o mână în timpul suspendării de şapte luni. N-a avut însă noroc nici cu „Bătrâna Doamnă". Odată, tot din cauza concurenţei - când nu se lupta cu Ibrahimovici, Trezeguet şi Del Piero pentru un loc în atac, Mutu trebuia să le ia faţa lui Camoranesi şi Nedved pe flancuri - şi apoi cu retrogradarea după Calciopoli.
A venit apoi colacul de salvare numit Fiorentina - unde antrenor era Cesare Prandelli, omul alături de care scria istorie la Parm
