Cu câteva săptămâni în urmă, semnalam la această rubrică o altă carte a acestui autor spaniol, fermecătoare şi foarte personală - "Biblioteca nopţii". Aceeaşi editură Nemira a revenit cu volumul semnat de AlbertoManguel, la fel de captivant - "Istoria lecturii"*. O carte despre care revista "Newsweek" scria: "Niciun om care parcurge până la final firul narativ al lui Manguel nu ar trebui să se mai simtă vreodată vinovat că-şi neglijează casa, facturile, copiii, somnul - sau orice altceva - doar ca să se retragă în tihnă cu o carte bună, dacă nu chiar cu o carte excepţională." Deosebit de incitant.

Există o frază celebră într-un text de Virginia Woolf, de la care în mod cert se poate spune că porneşte această carte: "Dorinţa de-a citi, ca şi toate celelalte dorinţe care frământă nefericitele noastre suflete, poate fi analizată". E ceea ce face Alberto Manguel.

Alberto Manguel, scriitor, traducător şi editor, s-a născut în 1948 la Buenos Aires şi de două decenii editează fel şi fel de antologii pe teme literare, mergând de la erotism la mistere şi fantastic. Pe când era adolescent, l-a întâlnit pe Jorge Luis Borges, care orbise, şi căruia îi citea fragmente din cărţi sau cărţi întregi. Întâlnirile acestea au fost horărâtoare pentru viitoarea carieră de bibliofil şi istoric al cărţii a lui Alberto Manguel. Celebru a devenit mai ales pentru "Dicţionarul locurilor imaginare" şi "Istoria lecturii". Care "istorie a lecturii" ar fi trebuit să se cheme, şi în româneşte, "O istorie a lecturii", după cum îi declara autorul Micaelei Ghiţescu, într-un interviu publicat în "România literară": "Ceea ce m-a interesat când am început s-o scriu a fost faptul că istoriile literaturii şi ale cărţii au fost întotdeauna scrise din punctul de vedere al scriitorului. Scriitor care, în ultimă instanţă, influenţează cel mai puţin destinul unei cărţi. Cititorul este cel care dec