Săptămâna trecută am fost la o conferinţă la care unul dintre vorbitori a prezentat două proiecte: o academie de business şi una de tango. L-am întrebat pe vorbitorul cu pricina dacă există vreo legătură între afaceri şi dans (nu afaceri din dans!) şi dacă da, care ar fi aceasta, gândindu-mă, fireşte, la ritm, la determinare şi la a ţine cont de parteneri. Pe principiul It takes two to tango.
Mi s-a răspuns că da, există, şi încă multe, fără prea multe detalii. Ieri, după a doua lecţie de dans, mi-a fost clar că mai trebuie să adaug pe lista punctelor comune dans-afaceri încă două: determinare şi calcul.
Da, iau lecţii de dans. Nu pentru că aş fi neapărat bâtă la capitolul ăsta ci pentru că mi s-a oferit acest prilej în cadrul unei campanii pentru Gillette Venus. Ieri am avut lecţia cu numărul doi, salsa. Nu sos (deşi nu e prea greu să fii “pastă”) ci dansul.
Dacă data trecută, la vals, m-am descurcat chiar şi în papuci, ei bine, de data asta, a fost mai greu. Şi, da, e clar că până la a dansa cum trebuie, corect, natural, în ritm, fără ţopăieli inutile, e multă muncă! Mă uitam aseară peste câteva clipuri video cu dansatori de salsa – ai senzaţia că au fost născuţi în ritm şi că, oricum, treaba pare foarte uşoară. Pas, pas, bataie, pas, pas, bataie, pas pas. Ei, nu e! Trebuie să numeri, să calculezi, să faci toţi paşii, corect, să nu aluneci, să mai mişti şi mâini şi bazin, şi, la naiba!, să mai ţii şi ritmul! Şi capul sus – adică nu ne uităm la picioare, da?, şi să mai şi zâmbeşti! E, chiar şi cu toate astea, cumva, paradoxal, mai rămâne şi loc să-ţi placă!
Şi e o experienţă pe care o recomand oricui, fiindcă după două ceasuri de exerciţiu nu doar că aproape îţi ies paşii cum trebuie dar, când ai terminat, serios dacă te mai interesează cine ce a mai declarat prin politica autohtonă! Iar asta, dragilor, e pe bune o stare de graţie! Urm
