Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Fiecare localitate are, aproape fără excepţie, nebunul ei. Când îl întâlnesc pe stradă, la magazin, la crâşmă, mai toţi îl ocolesc din instinct de conservare. Nebunul satului îşi susţine statutul de nebun cu o beţie de pomină; când devine şi violent, pune mâna pe par, loveşte, sparge geamuri. În faza acută pune gaz pe gard, dă foc la casă. În România, 95% dintre oamenii cu mintea deranjată sunt liberi, stabilimentele statului nu-i pot cuprinde, familiile lor fac faţă cu greu acestor dramatice destine. Nenorocirea multor ţări, nu doar a României, este că acest comportament deviant, cu accese dese de furie, de ură faţă de mulţimi atinge şi politica la vârf.
Cum poţi să bagi un om ales în cămaşa de forţă? – iată o întrebare la care avem puţine răspunsuri. Democraţiile pot şi ele să cadă victime ale unor conducători cărora le filează una sau mai multe lămpi.
România trece printr-un asemenea moment dificil. Preşedintele are tot mai dese ieşiri publice greu de explicat în termenii normalităţii. T. Băsescu este supus, ca toţi oamenii Planetei, exploziilor solare. Doctorii dau avertismente, se instituie coduri de alarmă pentru a evita bombardamentele cu particule gamma. Scurta vacanţă a preşedintelui pe malul mării, la Neptun, de săptămâna trecută, l-a expus acestui pericol care poate explica până la un punct derapajele majore cuprinse în mesajele politice lansate după revenirea în Capitală.
Regionalizarea propusă tam-nesam de Traian Băsescu a aprins brusc toată ţara. Judeţele au sărit în sus, neacceptând să fie desfiinţate şi incluse în regiuni cât o ţară de mărimea Sloveniei, Lituaniei sau Estoniei. Total nepregătită, fără suport istoric şi justificare, noua organizare administrativă intră în zona temelor politice tulburi, menite să stârnească proteste, dezordine, t
