* comandorul de marină brăilean Nicolae Gavrilă, pasager al avionului prăbuşit în Atlantic, în 1980, s-a reîntâlnit cu pilotul aeronavei, cel care, prin manevrele făcute, a reuşit să salveze viaţa a 151 de oameni
* emoţionanta revedere a avut loc în holul Bibliotecii Judeţene, cu ocazia vernisării unei expoziţii pe teme aviatice
"Vă salut cu respect, domnule comandant Mitu!". "Şi eu vă salut, domnule comandor Gavrilă!". Mai emotiv, comandorul de marină în retragere Nicolae Gavrilă a lăsat să-i scape câteva lacrimi pe sub ochelarii fără care nu mai poate vedea bine. Pilotul comandant instructor Paul Mitu, legenda vie a aviaţiei româneşti, a fost mai stăpân pe situaţie. N-a plâns, deşi avea să ne mărturisească puţin mai târziu că şi pe el l-a copleşit un val de emoţii. După ce şi-au strâns mâinile şi s-au mai calmat, cei doi bărbaţi ajunşi la vârsta senectuţii au înfiripat o discuţie ce s-a urnit cu greu, ca după o aşteptare de peste 30 de ani. "Ce mai faci, Paule?". "Uite, ce să fac, am venit pe la voi, pe la Brăila, să îmi lansez cartea. Tu ce mai zici, Nicule?". "Ce să zic, cu bătrâneţile... Tu? Îţi mai aduci aminte?...".
Aminte îşi aduc amândoi, foarte bine, de acea noapte fatidică din august 1980, când s-au cunoscut într-o tragedie ce avea să fie percepută ca un adevărat miracol în lumea întreagă. A fost noaptea când un avion Tupolev 154 al Tarom, cu 152 de pasageri la bord, s-a prăbuşit în oceanul Atlantic, la circa un kilometru de ţărmul Mauritaniei. Evenimentul, povestit de brăileanul Nicolae Gavrilă, a făcut obiectul unui reportaj publicat de ziarul nostru acum câţiva ani. Comandorul de marină în retragere avea atunci 70 de ani şi îi mulţumea lui Dumnezeu în fiecare zi că l-a lăsat să-şi vadă copiii crescând şi nepoţii ajunşi la vârsta studenţiei. O face şi acum cu aceeaşi gratitudine, având încă, adânc în suflet, conştiinţa faptului că în acea
