Iubirea aduce suferinţă, iar suferinţa duce spre moarte. Ştiam că micul roman goethean "Suferinţele tânărului Werther" de Goethe a provocat un val de sinucideri în secolul al XIX-lea, ducând ficţiunea spre altă zonă mai largă, ţinând de sensibilitatea unei generaţii, de o modă sau mentalitate, care compun spiritul unei epoci. Dar nu ştiam că fenomenul se petrecuse şi în China, cu două secole mai devreme, când fecioarele bolnave din iubire căutau să imite o celebră poveste de dragoste din opera "Pavilionul Bujorilor".
Nu ştia nici măcar Lisa See, scriitoare americană cu ascendenţă chineză, preocupată de lumea tradiţională, de condiţia femeii în China imperială, aşa cum se vede şi din foarte frumosul roman "Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret" (traducere de Monica Sotirescu, Ed. Rao, 2008), ce luminează o taină păstrată bine ascunsă, comunicarea între femei pe calea unui limbaj al evantaielor, într-o vreme când femeile rămâneau închise pentru toată viaţa între pereţii unei case, întâi a părinţilor, apoi, după căsătorie, în cea a propriei familii.
Lisa See a descoperit că la mijlocul secolului al XVII-lea în Delta Yangsi erau publicate mai multe scriitoare decât în tot restul lumii, a găsit "Comentariul celor trei soţii", prima carte din lume de acest fel, cuprinzând reflecţii pe marginea piesei "Pavilionul Bujorilor" scrisă de Tang Xianzu, care l-a impus ca promotor al qing-ului, adică emoţia profundă şi dragostea sentimentală. Piesa a circulat în mai multe versiuni, a fost jucată, cenzurată şi interzisă, zigzag-ul ei continuă şi azi.
Tang Xianzu şi-a plasat povestea în timpul dinastiei Song (930-1127), dar scria, de fapt, despre dinastia Ming (1368-1644), când trăiesc cei doi îndrăgostiţi a căror pasiune trece bariera dintre viaţă şi moarte. "Pavilionul Bujorilor" este citită de eroina romanului, care se numeşte Floare-de-Bujor, aparţine unei fami
