Cînd am primit, anul trecut, invitaţia la Festivalul Internaţional de la Rotterdam, era în jur de 6 decembrie, cam de Moş Nicolae. Şi s-a dovedit a fi realmente un dar. Ajuns la cea de-a 42-a ediţie, Poetry International Festival Rotterdam este un festival pregătit pe îndelete, cu lecturi şi discuţii despre poezie şi traducere. Între 14 şi 19 iunie, la Rotterdam, s-a auzit poezie din toate colţurile lumii, în toate limbile, traducerile în engleză şi neerlandeză fiind proiectate pe ecran. Dar să o iau cu binişorul: pe 14 iunie, ne-am întîlnit, poeţi, organizatori, voluntari pentru festival. Ne-am cunoscut, ne-am plimbat cu vaporaşul pe Meuse, apoi am luat cina într-o grădină de la marginea oraşului, un loc fabulos, desprins din alte vremuri, cu mici iazuri, flori, copaci, stupi, o casă cu iederă. Seara a fost dedicată oraşului Rotterdam. Ion Mureşan a citit un poem fain, cu zepelin. Pe 15 iunie, a fost deschiderea oficială şi ne-am intrat în pîine. Lecturi (cu transmisii in direct, pe Internet), discuţii, interviuri cu public, la radio. Am citit şi la grădina zoologică, într-o seră cu plante tropicale şi păsări cu felurite culori. S-au făcut cartoline şi insigne cu poemele noastre. Totul foarte animat, profesionist. Vremea a fost cam capricioasă, dar ne-am descurcat: cu un pahar de vin şi cu poezie. Am întîlnit traducători, oameni veniţi de departe special pentru festival. Am stat de vorbă despre cîte în lună şi în stele. M-au bucurat mult reacţiile de după lectură. Au venit oameni care mi-au spus că le-a plăcut şi mi-au mulţumit pentru poezia mea, de parcă le-aş fi făcut un dar. E mare lucru să vezi că poezia poate lumina feţele oamenilor, le poate schimba privirea. Mi-au spus şi că le place sonoritatea limbii române, că urmăreau repede traducere de pe ecran, ca să poată asculta. Am mai primit un dar: cînd am ajuns în foaierul teatrului, am văzut la stand Duduc