Tot mai multe firme apelează la factoring în această perioadă, adică banca finanţează o firmă pentru o factură neîncasată de aceasta de la un client

Firmele găsesc metode inedite de a avea lichidităţi într-o economie în care plata facturilor între partenerii de afaceri durează, în medie, peste 120 de zile. O procedură bancară relativ simplă a devenit „monedă de schimb“ pe timpul crizei între partenerii de afaceri. Băncile de top se bat pe clienţii din domeniul „corporate“, adică din rândul companiilor, dar cererea vine şi de la firme care solicită tot mai des operaţiuni de factoring către bănci. Zilele trecute, directorul regional corporate al BCR, Radu Cîrstea, preciza că pe perioada crizei clienţii băncii (persoane juridice) „au fost interesaţi de finanţarea comerţului“ în special de partea de factoring, care poate asigura o bună încasare a creanţelor. Factoringul înseamnă că o firmă se duce la bancă cu o factură neîncasată a unui client, iar banca finanţează firma, urmând ca ulterior, când se plăteşte factura, banii să fie încasaţi de bancă direct sau printr-o firmă specializată în asigurarea acestor riscuri comerciale. Şi alte bănci de top care activează în Craiova recunosc faptul că factoringul este din ce în ce mai căutat pe piaţa locală a afacerilor. Dar nu oricine poate să-şi deconteze astfel facturile emise către clienţi, pentru că nu toate firmele sunt agreate de bănci. Dacă o firmă nu plăteşte, de regulă, atunci banca nu va credita furnizorul, compania care a emis factura, deci factoringul pică. „Cererea de factoring a crescut pe perioada crizei. Numai că la noi sunt doar anumiţi furnizori şi clienţi agreaţi cu care putem face factoring şi la care le putem sconta facturile“, a spus reprezentantul Raiffeisen Bank.

Contează cine are de plătit factura

Cu cât compania care are de plătit o factură către un furnizor de bunuri sau