- Cultural - nr. 809 / 24 Iunie, 2011 Cartea – emblema a vietii sau... Cand incepi sa citesti o carte, cerceteaza-ti sufletul. Doar asa vei gasi ceea ce cauti cu adevarat, e ca si cum ai intalni un tovaras, un prieten, un adversar chiar, cu care poti sa stai de vorba nestingherit, caruia poti sa-i impartasesti toate gandurile uitate in noptile albe, toate visele in care mai poti crede si multe raspunsuri la intrebarile care iti dau tarcoale. Cartea este precum cuvantul in care crezi, nu o cauti tu, ci ea te gaseste pe tine, tu, cititorul care vrea sa evadeze, care cauta lumina intelepciunii, care stie ca la capatul ei va deveni mai bogat cu o tacere, cu o calatorie si cu o binecuvantare. Exista carti despre care au auzit putini, dar care iti marcheaza existenta, exista carti uitate si care se lasa descoperite cu greu, ca intr-un principiu al smereniei, dar devin carti de capatai, exista carti in care te pierzi, altele in care te regasesti, altele in care simti ca parca le-ai fi scris tu. Lecturarea cartilor este un act de curaj: unele te ridica, altele te doboara, unele te revolta, in altele poposeste lumina, dar fiecare te face sa gandesti, sa iti descoperi sinele, sa poti intelege mai bine contemplarea de pe taramul sublim al unor existente, sa fii acolo unde cautarile tale pot gasi cuvintele care iti innobileaza sufletul. Cine atinge o carte atinge sufletul celui care a scris-o. Ii vei descoperi zbaterea, timpul, ravna, marturisirea, valul, jubilatia si revarsarea. O carte adevarata este cartea care nu se termina, care nu are punct, care starneste mereu setea de a fi recitita, carteasarbatoare, la sfarsitul careia inchizi ochii inspre meditatie si pe care o asezi printre momentele cu esenta de nemurire. Mi-a fost oferita o carte, o carte care nu mi-a dat pace, in sensul bun al cuvantului, Eseuri despre inteles, scrisa cu multa daruire, convingere si tinuta respi