Constantin Creţan. Piesa dvs. Primirea în Academie este o şarjă. Din păcate are mai puţin umor decît ar trebui. Se simte încrîncenarea autorului. Profesorul chirurg Ţintescu este un ticălos penal care mituieşte pe toată lumea (procurorul care îl anchetează, o ziaristă, personalul din subordine ca să-şi ţină gura). Banii provin din şpăgi luate de la amărîţi, pacienţi sau părinţi ai unor pacienţi operaţi recent. Tinerii medici, nu mai puţin ticăloşi, numiţi haiduceşte Şarpe, Bursuc, Vulpe, încearcă o conspiraţie ca-n „Apus de soare”, dar abilul Ţintescu îi ţintuieşte pe loc, îi ameninţă cu puşcăria pînă îi umileşte, apoi îi numeşte secretari de stat la ministerul pe care îl preia. În timp ce chirurgul are prima şedinţă de guvern, tînă ra-i soţie, medic de succes, oferă o felaţie unui subaltern al lui Ţintescu, apoi, cum pleacă şi acesta, şoferului instituţiei. Cortina! Nu ştiu dacă urîţi breasla medicală ca medic sau ca pacient dar, dacă piesa se va juca, lucru pe care nu-l prea cred, n-o să vindeţi multe bilete la spitale şi policlinici. Iar dacă veţi avea vreo urgenţă medicală, să vă luaţi un pseudonim. Cum spuneam, textul nu are credibilitate, fiind un cumul exagerat de nemernicii. Ar merge dacă aţi duce-o cumva în fantastic sau absurd, dar aşa, ca piesă realistă, nu ţine. Mai sînt probleme şi cu replicile cam scrobite şi demonstrative, dialogul nu are peste tot fluenţă. Sînt şi semne bune totuşi, aţi putea scrie teatru de calitate, trebuie să fiţi răbdător şi perseverent. Revolta femeilor e precipitată şi schematică.
L. Carion. Aş minţi să spun că am fost impresionat de proza dvs. Totuşi aveţi calităţi literare. Dificultatea constă în insistenţa dvs. şi a altora de a practica un realism bolovănos de parcă aţi citit doar realişti socialişti şi pe Zaharia Stancu. Proza românească s-a emancipat în ultimul deceniu. Profitaţi de lucrul acesta.
@N
