- Istoric - nr. 809 / 24 Iunie, 2011 (26 iunie – Ziua Drapelului National) Steagurile, drapelele, flamurile, stindardele, paviloanele si praporii de tot felul sunt semne distinctive ale unor grupuri umane, reunite pe baze etnice, sociale, politice, profesionale sau confesionale. Avand functii multiple si radacini adanci in mentalitatea si in comportamentul oamenilor din epoci istorice extrem de indepartate din punct de vedere istoric si cultural, ele deriva din stravechi totemuri, cand se considera ca acest totem reprezenta stramosul mitic care vegheaza si apara integritatea sau bunastarea grupului, il ajuta in luptele cu dusmanii. Ca si in cazul altor tari, si la noi drapelul este unul din cele mai importante insemne distinctive ale statului. Aparut odata cu societatea, din nevoia de exprimare a individualitatii, de definire a unor colectivitati, dezvoltat paralel cu evolutia civilizatiei umane, drapelul romanilor a reflectat preocuparile si aspiratiile societatii in care s-a nascut. El ne reda ceea ce este caracteristic structurilor sociale, framantarile ce au avut loc de-a lungul timpului si mutatiile ce au survenit in constiinta romanilor. Se presupune ca la aproape toate popoarele europene, drapelul in diferite combinatii de culori a aparut ca simbol national in perioada Revolutiei franceze de la 1789, culminand cu Revolutia de la 1848 ce a cuprins si tara noastra, cand existenta tricolorului – ca adevarat simbol national – este oficial atestata. Tricolorul romanesc a aparut pe fondul miscarilor de eliberare sociala si nationala din anii 1784, 1821, 1848 – 1849, miscari ce au dus la inlaturarea feudalismului si desfiintarea iobagiei. Astfel, Tricolorul semnifica inscrierea poporului roman in acest iures de evenimente istorice. La randul lor, cocardele tricolore purtate de pasoptisti au probat in clipe grele puterea insemnului. Parcurgand mai multe etape pana l