Raspunsul nechibzuit al domnului Traian Basescu la intrebarea jurnalistului Ion Cristoiu, cu privire la actul abdicarii, a fost cel mai bun lobby pe care l-ar fi putut face cineva in favoarea regelui Mihai.

El a trezit simpatii pentru persoana fostului monarh chiar si in inimile unor antimonarhisti declarati. Am convingerea ca nu asta a urmarit actualul sef al statului, dar asta a obtinut.

Funia din casa spanzuratului

Este chiar foarte probabil ca domnul Basescu sa nu fi urmarit nimic si nici sa nu se fi gandit la efectul unor asemenea vorbe, dupa care 20 de destepti ar fi in stare sa se arunce in apa, ca sa scoata piatra de acolo.

Spiritul teribilist care nu i-a lipsit niciodata, dar si inspiratia metaforica, prezenta mai mult la poeti decat la marinari, il faceau pe domnul Basescu simpatic, atunci cand ne obisnuise cu slagarele sale: "iarna nu-i ca vara", "i-am ciuruit", "tonomatele", "mogulii".

Dar, de randul acesta, slagarul a dat cu oistea in gard, iar autorul lui n-a observat - probabil - ca el insusi poate fi acuzat de tradare, daca ne referim la momentul cand isi "lucra" sefii, intr-o veselie: pe Petre Roman, ca sa-i ia locul, pe Ciorbea ca sa se dea grozav, pe Radu Vasile ca sa para important.

Niciunul din acestia, tradati cu adevarat si loviti in amorul propriu, nu si-a permis totusi sa pronunte jignitorul cuvant "tradare".

Cum era Ana Pauker?

Incerc sa pun fata in fata terminologia actualului sef al statului si limbajul folosit de fostul monarh in interviuri, mesaje, cuvantari. Niciodata, nicaieri, nu va gasi nimeni un epitet capabil sa insulte sau sa lezeze nici macar pe cel mai inversunat dusman.

Intamplarea face ca regele, aflat in exil, sa fi fost nu o data provocat. Poate cel mai semnificativ este momentul unui interviu dat jurnalistilor americani