In noaptea de 18 spre 19 iunie, la Alba Iulia, patru betivi au vandalizat cladirea Institutului Teologic Catolic si doua case particulare din apropiere, ulterior agresand doua persoane, printre care si rectorul institutului mentionat. O infractiune de drept comun, cu o gravitate peste medie, care necesita un raspuns pe masura din partea Politiei si Justitiei din Romania.
Cu Politia, lucrurile s-au miscat repede: cei patru agresori au fost deja arestati si plasati in racoarea neplacuta a arestului. Cu Justitia insa, nimeni nu poate risca vreo prognoza. Aceasta este (absolut) "independenta", fapt pe care aproape toti politicienii din Romania il repeta ritos cand nu pot spune ceva mai inteligent pe acest subiect. Inclusiv cei din UDMR.
Informatiile preliminare circulate in presa lasa sa se inteleaga ca betivii-vandali ar fi strigat lozinci antimaghiare, iar victimele lor sunt de etnie maghiara, una fiind si rectorul unui institut de invatamant superior, o pozitie notabila in comunitate.
Incidentul nu este chiar echivalent cu o bataie intre betivi dupa un meci de fotbal sau la un bar din oras, prin urmare merita o ancheta profesionista si detaliata. Dar specularea cu buna intentie a unui astfel de incident pentru a pune pe "traiectorie de coliziune" doua comunitati este o fapta mult mai serioasa decat cea comisa de cei trei betivi.
Din incitari generalizatoare pot rezulta nu 2, ci mult mai multe victime, de toate etniile.
Daca il comparam pe domnul Hunor Kelemen, presedintele UDMR, cu predecesorul sau, domnul Bela Marko, prima deosebire care ne frapeaza este "seriozitatea" domnului Kelemen. Nu pentru ca domnul Marko nu ar fi un om serios, ci pentru ca domnul Kelemen este mai mereu incruntat. Genul de barbat aflat in "anii 40-50", care se ia pe sine foarte in serios. Adica un gen periculos.
In calitat
