Fost gardian în închisorile comuniste, în perioada 1982-1992, Ioan Chertiţie îşi recunoaşte atrocităţile şi povesteşte cum îi tortura pe deţinuţi. Torţionarul se „spovedeşte“ în faţa opiniei publice, dar le şi dă un sfat şi celor care de mai bine de 20 de ani nu vor să recunoască ororile din perioada comunistă.
Ioan Chertiţie, un băimărean de 55 de ani, este primul gardian de închisoare comunistă care mărturiseşte public nenorocirile pe care le-a comis în penitenciar. Comparându-l cu oameni politici care neagă şi acum lucruri întâmplate înainte de 1989 şi chiar la revoluţie, fostul miliţian pare să le dea un semnal celor care trebuie „să se cureţe interior". Fie că este vorba de oameni politici importanţi, ca Ion Iliescu, sau de complici ai celor care au ascuns istoria adevărată de acum 20 ani, toţi sunt datori să recunoască simplu: „Am greşit!".
Fostul miliţian Ioan Chertiţie a publicat o carte în anul 1992, „Confesiunile unui gardian", în care mărturisea tot ce a făcut cu deţinuţii în 10 ani de muncă. Fie că e vorba de criminali, hoţi sau chiar bătrâni care ajungeau după gratii pentru că-şi tăiau viţelul din curte, Chertiţie avea acelaşi leac: „negrocalminul", bastonul de cauciuc cu ajutorul căruia îi smintea în bătaie.
Fascinat de puşcărie
Fiu de muncitor, cu mama casnică, bolnavă şi atinsă de o gravă paralizie, Ioan Chertiţie locuia într-o casă situată în Satu Nou se Sus, peste drum de un loc viran. Avea doar şase ani când au demarat lucrările la Puşcăria Baia Mare. Mărturiseşte cu ochii încărcaţi de emoţie că punea mereu întrebări incomode părinţilor în legătură cu ce se face peste drum. „Curiozitatea mea de copil neastâmpărat nu a fost niciodată satisfăcută. Voiam să văd, să ştiu ce se întâmplă dincolo de sârma ghimpată. Simţeam o atracţie inexplicabilă să ştiu ce este acolo", povesteşte fostul gardian.
La scu
