- Istoric - nr. 810 / 25 Iunie, 2011 (26 iunie – Ziua Drapelului National) Unul din documente – se pare cel mai vechi – in care sunt amintite – nu ca simbol national –culorile drapelului romanesc dateaza de la inceputul sec. al VI-lea. Este vorba de Novella XI din 14 aprilie 553, data de Imparatul Justinian, in care printre alte teritorii de sub stapanirea sa se aminteste si de unele parti de teritorii de la nord de Dunare. Cu aceasta ocazie sunt inscrise si insemnele unor regiuni, printre care figureaza si parti din Dacia Romana. Aceasta stema este descrisa astfel: rosu in dreapta, auriu la mijloc si albastru in stanga, stema care se refera la regiunile locuite de daco-romani. Pe scutul rosu sunt vizibile niste turnuri – semn distinctiv la Daciei de la nord de Carpatii Meridionali – Transilvania de azi. In stema medievala a Transilvaniei sunt reprezentate, de asemenea, sapte turnuri, de unde si denumirea in primele documente "Terra septem castrorum” sau "Ducatum septem castrorum” Marturii sigure atesta faptul ca inca din secolul XIV tricolorul a patruns mai intai in scrierile bisericesti, iar apoi si in hrisoavele domnesti ca o necesitate spirituala. Forma sub care s-a facut aceasta infuzie este fara indoiala cea pe care i-a modelat-o tricolorul cu multe secole in urma. In ciuda organizarii statale vitrege (romanii aveau trei tari in loc de una) si mai ales in ciuda existentei unui numar mare de zone etnografice, care, fiecare isi avea motivele ornamentale si culorile sale preferate, tricolorul era raspandit, facea parte din viata spirituala a tuturor romanilor, era ceva mai presus de orice care te trimite cu gandul la originile acestui popor, la faptul ca acest fenomen nu s-a putut desfasura decat in conditiile unei organizari sociale unitare. Ajungem astfel la inceputul organizarii statale de pe teritoriul Romaniei de azi si nu sunt putine exemplele din domeniul