"Hai sictir, Volodea!" Aşa ar trebui să-i răspund d-lui Vladimir Tismăneanu, pe potriva nivelului intelectual exhibat în replica d-sale la faptul că i-am atras atenţia în legătură cu atitudinea sau, mai exact, nonatitudinea faţă de alegaţiile "istorice" ale preşedintelui Băsescu. N-am s-o fac, nu vreau să sporesc josnicia adusă pe lume în aceste zile de preşedintele profesorului Tismăneanu şi de profesorul Tismăneanu însuşi.
"Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit şi antifacist (sic), cândva apologetul negaţionistului Roger Garaudy (e nevoie să revenim la subiect, d-le CTP?) mă acuză că am capotat la testul evreităţii, nu doar la acela al vocaţiei mele intelectuale. A uitat de fostul său coleg de la Adevărul, Sergiu Andon, autorul unui abject pamflet intitulat "Hai sictir, majestate".
Asta a considerat a produce dl intelectual Tismăneanu după ce subsemnatul a observat, într-un mod cât se poate de urban, că pur şi simplu nu are voie să nu reacţioneze la declaraţiile d-lui Băsescu, în calităţile d-sale de istoric al comunismului, autor al raportului Tismăneanu şi, nu în ultimul rând, de cetăţean de origine evreiască. Citatul de mai sus e un păstos exemplu de argumentum ad hominem, în genul popularizat de Ralea, "Aşa-mi trebuie dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă!" sau, în istoria folclorului comunist, "Da' voi de ce-i omorâţi pe negri?!". În modul cel mai limpede, el poate fi desfiinţat cu expresia pură şi seacă a lui Maiorescu: "Nu e în chestie".
Nu e-n chestie, d-le profesor, dacă eu sunt filosemit sau, cum josnic insinuaţi, antisemit. Dacă ăsta ar fi subiectul, v-aş spune că sunt filosemit sau antisemit în aceeaşi măsură în care sunt filoromân sau antiromân. Iar în ce priveşte poziţia subsemnatului faţă de fascism, mă împingeţi din nou să folosesc cuvintele cu care începe acest text.
Nu e în chestie apologia lui Roger Garaudy. Dacă ar
