În fiecare zi are zeci de clienţi, unii au îmbătrânit odată cu el, iar alţii fac parte din cea de-a treia generaţie a familiilor clienţilor săi. Îi trec pragul de la primar până la generali de armată, ingineri şi alte personalităţi marcante ale oraşului Giurgiu.

La cei 72 de ani pe care îi are acum, Florea Melencu continuă să-şi practice meseria cu aceeaşi plăcere ca acum 60 ani.

Îmbrăcat într-un halat de un alb imaculat, giurgiuveanul îi primeşte pe toţi cei care-i trec pragul cochetei sale frizerii cu zâmbetul pe buze.

Giurgiuveanul practică meseria de la vârsta de 12 ani. A absolvit primele cinci clase de şcoală generală şi din cauza sărăciei şi a greutăţilor pe care le întâmpinau cu toţii după război s-a văzut nevoit să-şi caute de lucru. Şi-a continuat şcoala şi a absolvit opt clase.

„În 1947, după război, vremurile erau grele, era sărăcie, noi eram şase acasă şi trebuia să fac ceva ca să ne fie bine mie şi familiei mele. Iniţial am vrut să mă angajez la şantierul naval, dar am mers prea târziu. Unchiul meu era frizer şi aşa am ales şi eu frizeria”, povesteşte Florea.

Şi-a încercat norocul la cooperativă însă pentru că era prea mic a fost nevoit să lucreze ca ucenic de frizer mai bine de trei ani.

„Şi atunci ca şi acum, trebuia să ai pe cineva pentru că altfel nu erai luat în seamă, eu aveam doar 12 ani. M-au luat ucenic şi am muncit serios.

Aveam pauză de masă doar o oră şi eram chemat repede la lucru”, mai spune frizerul.

Unchiul său a fost cel care l-a ajutat să-şi formeze mâna şi să capete experienţă. A început să înveţe meserie tunzând lustrangii de pe stradă, bătrânii şi pe cei fără posibilităţi fără să câştige vreun ban.

În 1955 a devenit frizer cu drepturi depline şi de atunci a continuat să aibă grijă de lookul giurgiuvenilor. Tânărul frizer de atunci şi-a câştigat rapid clientela astfel că în fiecare