Croaţia, despre care presa internaţională scria în urmă cu un an că "este o mafie care deţine o ţară", şi-a luat vineri examenul european cu laude. Cancelarul german Angela Merkel a ţinut să spună apăsat că „nu există niciun fel de rezerve, aşa cum au fost în cazul României şi Bulgariei".

Croaţia va deveni, peste exact doi ani, membru cu drepturi depline al UE. Fără clauze de salvgardare, aşa cum s-a întâmplat cu România, ci doar monitorizată, pentru scurt timp, până la aderare, la anumite capitole. Ce s-a întâmplat în răstimpul de când se vorbea despre mafia cu ţară până azi, când oficialii europeni cei mai sceptici aruncă cu vorbe de laudă?

Mulţi europeni, trecând prin Croaţia, s-au întrebat, văzând infrastructura, nivelul de trai şi politeţea oamenilor, ce caută Croaţia în afara structurii europene şi România înăuntrul ei. Negocierile de aderare au fost mult timp blocate de întârzierea predării criminalilor de război către TPI, dar mai ales de corupţie. La un moment dat însă, Zagrebul a decis să îşi facă temele. Fără să ţipe ca din gură de şarpe că este persecutat politic de cei de la Bruxelles ori din statele membre. Şi-a trimis experţi în toate statele europene, inclusiv în România, pentru a învăţa la milimetru ce are de făcut şi mai ales - de la România - ce greşeli să nu repete. A făcut reforme şi a introdus pedepse dure pentru corupţie - de la profesorii care luau mită de la elevi până la cei din conducerea marilor companii. În 2009, a arestat întreaga conducere a companiei pentru autostrăzi pentru atribuire ilegală de contracte - şi arestaţi au rămas! Tot în 2009, guvernul a demis conducerea companiei naţionale de electricitate pentru corupţie şi abuz de putere, apoi conducerea Podravka (firmă alimentară unde statul e acţionar majoritar) pentru delapidare şi apoi conducerea companiei naţionale de căi ferate pentru deturnarea a milioane de euro. Toţ