Multi se intreaba de ce multe amintiri din lumea araba sint scoase de la naftalina abia acum. Pe cine ar putea sa intereseze lumea araba de acum 4-5 decenii? Intrebarea este fireasca si sint dator cu o explicatie. In zilele noastre, in lumea crestina se percepe arabul ca un om prevazut cu o centura exploziva, cu mitraliera, cu cutite si gata sa se arunce in aer, sa taie gituri, sa masacreze civili, copii, femei si, in general, tot ceea ce inseamna om. Din moment ce fanaticul nu alege victimele si are ca scop sa curga cit mai mult singe, este firesc sa fie vazut ca un odios monstru. Ucide, isi ucide semenii, coreligionarii, conationalii si evident, cireasa de pe tort, necredinciosii, infidelii, cum sint etichetati crestinii. De ce oare s-a derapat atit de mult intr-o lume care era frumoasa, toleranta, cu pricipii morale solide? Am convingerea ca lumea araba a ramas aceeasi, dar nu pot nega aparitia unor curente fundamentaliste care inspaiminta in primul rind lumea araba. Scopul relatarii unor amintiri din aceasta fascinanta lume este de a trezi speranta ca cele doua civilizatii, crestina si musulmana, pot coexista. In vara anului 1975 am facut o escapada turistica de aproape 3luni. Am pornit din Oran spre vest, prin Maroc, Spania, Franta, Italia si am intrat din nou in Africa prin Tunis, dorind mai ales sa vizitez vechea Cartagina. Ne-am inchinat, la Palermo, la Sfinta Rozalia Palermitana, aflata intr-o grota pe muntele Pelegrino si apoi am urcat cu micutul nostru Fiat in vapor. Dimineata am debarcat in Tunis si am atacat rapid punctele turistice. Termele romane, bazinele de apa facute de romani, inca functionale si evident, fugitiv alte obiective turistice, scrijelite meticulos in memorie. Ne grabeam spre Oran, traversind Algeria dinspre est la vest si din motiv de cale lunga, Bubulina era impinsa la 110 km/h aproape constant. In Tunis am cumpart monede romane si alt