Destul de cunoscut în Oltenia şi mai puţin în restul României, Gheorghe Chiţu a fost o personalitate de prim rang a meleagurilor noastre.

Povestea lui începe în 1828, în Oboga, judeţul Romanaţi, în colţul de sud-vest al Olteniei, între Olt şi Dunăre. Aici vede lumina zilei pe 24 august. Tatăl său, un mic negustor de cojoace, ştiutor al limbii greceşti, s-a refugiat din calea turcilor, aşezându‑se cu familia în părţile Romanaţilor.

Începuturi

Copilul şi adolescentul Gheorghe a învăţat în Craiova, la Şcoala Centrală, sub îndrumarea profesorului Ioan Maiorescu. Datorită sârguinţei lui s-a remarcat imediat, el fiind luat sub aripa ocrotitoare a caimacamului I. Bibescu. Acesta i-a asigurat condiţiile necesare de studiu la renumitul Liceu „Sf. Sava“ din Capitală.

Olteanul a devenit profesor la Colegiul „Sfântul Sava“ chiar în preajma Revoluţiei de la 1848. Deşi avea doar 20 de ani, Comitetul Central Revoluţionar din Bucureşti l-a numit printre cei 31 de comisari cu propaganda din Oltenia. A cutreierat satele Olteniei cu promovarea, dar a scris mult pentru publicaţia revoluţionară Naţionalul. El obişnuia să spună că „un popor, pentru a-şi apăra virtutea, trebuie să viseze sau să moară liber“. După stingerea conflictelor, unii dintre revoluţionari au fost izgoniţi în afara graniţelor ţării, printre aceştia fiind şi Gheorghe Chiţu, care pleacă la Viena. Acolo urmează studiile juridice, luându-şi licenţa în Drept în 1857.

Revenit de pe meleagurile străine, Gheorghe Chiţu pune în aplicare cunoştinţele acumulate în timpul studiului. El editează ziarul Vocea Oltului, apoi intră în magistratură şi este numit, în 1859, preşedinte al Tribunalului Comercial şi procuror la Curtea de Apel. În 1860 se va retrage şi va profesa magistratura, distingându-se ca un bun cunoscător al legilor şi ca un talentat orator.

Funcţii şi realizări @