Gândit, la origini, pentru comunicare, sau cel puţin aşa îmi place mie să cred, telefonul mobil a devenit, odată cu trecerea timpului, un accesoriu. Uneori, mai complex decât ar fi de trebuinţă. Într-un cuvânt, multifuncţional. În zilele noastre, telefonul mobil poate fi folosit cu succes, şi este!, ca ceas deşteptător, semn de carte, agendă, ziar, radio, creion şi hârtie, ba chiar şi oglindă!

Silită de împrejurări, dimineaţa m-a găsit în mall. Da, ştiu, nici mie nu-mi vie să cred… Trecând peste acest aspect, să vă povestesc ce am văzut…

Cum stăteam eu liniştită în faţa unui magazin, admirând într-o vitrină o cămasă de puţin peste 340 de lei, un tânăr, să fi avut un pic peste 20 de ani, s-a oprit în faţa mea. După ce şi-a făcut privirea roată, s-a aşezat istovit pe o bancă. Picior peste picior, cu logo-ul şosetelor Nike pe care le potrivea cu grijă la vedere. Un gagic pesemne, căci, prin deducţie, folosind o dată la trei cuvinte apelativul “gagico”, cu diverse inflexiuni, involuntar şi complet pe nesimţite, tânărul a devenit în ochii mei masculul gagicii.

După ce şi-a încheiat convorbirea telefonică cu o bezea ţuguiată şi umedă, în aparat, fireşte, gagicul a simţit, probabil când îşi făcea gura pungă, ceva între dinţi. Şi, în secunda următoare, a început să-şi sugă măselele cu poftă. Ba chiar şi-a băgat unghia de la degetul mic în fundul gurii.

Din nefericire, şi pentru el şi pentru mine, cum instrumentul nu i-a fost de folos, gagicul a căscat o gură maaaaaaare, cât l-au ţinut puterile, apoi, plasând ecranul telefonului fix în faţă, în dreptul gurii, între dinţi, a început să-şi studieze cu atenţie măselele. Fericit că a identificat restul alimentar, şi-a băgat iar unghia în gură şi l-a scos. Apoi şi-a verificat albul dinţilor, şi-a trecut o mână prin păr, tot în ecranul mobilului, s-a ridicat de pe bancă şi s-a îndreptat spre coşul de gunoi,