Scriitorul Laurian Stănchescu a plecat, pe jos, până la Paris horărât să convingă autorităţile franceze să permită repatrierea osemintelor sculptorului român Constantin Brâncuşi, înmormântat în cimitirul Montparnasse. Sursa: Adi PîclișanSursa: Adi Pîclișan

1 /.

Stănchescu vrea să refacă traseul lui Constantin Brâncuşi care, la începutul secolului trecut, a traversat, pe jos, Europa pentru a ajunge în capitala Franţei "ca să dea chip pietrelor". Sunt peste 2.400 de kilometri, iar temerarul gorjean estimează că va ajunge la destinaţie în septembrie.

Eseist, critic literar şi poet, Stănchescu spune că face acest marş cultural – iniţiatic, nu numai pentru a cere preşedintelui Nicolas Sarkozy să accepte repatrierea rămăşiţelor pământeşti, dar şi pentru a aduce în societate românească valorile promovate de Brâncuşi şi pentru a le aminti românilor ce mare om a fost acesta.

"Pe patul de moarte, la 16 martie 1957, Brâncuşi îi mărturisea părintelui Teofil Ionescu, episcopul Bisericii Române de la Paris, că vrea să fie înmormântat la Hobiţa, satul său natal, alături de mama sa. Până la urmă, marele Brâncuşi a trăit, la Paris, româneşte, în ultimii ani de viaţă nu a comunicat decât în limba română, şi a murit, româneşte", explică Laurian Stănchescu.

Este de notorietate faptul că, după înmormântareasculptorului în cimitirul parizian Montparnasse, presa franceză nota că participannţii au fost serviţi cu "fiertură nobilă de grâu", amintind de coliva tradiţională românească.

Trăistuţă de la strănepoata lui Brâncuşi

În marşul său cultural, Stănchescu a pornit pe 21 mai, de la Hobiţa, după ce a organizat un priveghi pentru Constantin Brâncuşi, cu colivă şi lăutari, aşa cum făceau strămoşii noştri. Îmbrăcat cu o bluză albă cu chipul marelui sculptor, pe care scrie "Mor cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea", o panglică