Să îndatorezi o ţară, să sufoci economia dând în cap iniţiativei private, să risipeşti banii europeni şi să faci abuz de putere sunt elemente care definesc trădarea interesului naţional.

Care este interesul naţional? Să reorganizăm teritorial România chipurile pentru a elimina corupţia, recte baronii PSD din judeţe? Şi să îi înlocuim cu baroni PDL? Nu cred. O fi de interes naţional să numeşti la conducerea ministerelor-cheie, cum ar fi cel al Economiei sau al Finanţelor Publice, nişte monumente de incompetenţă care să taie frunze la câini şi să nu fie în stare să facă o strategie energetică, respectiv una fiscală, care ar fi putut salva economia ţării? Mă îndoiesc.

Sau poate interesul naţional se confundă cu interesul unor grupuri de interese precum cel de la Sibiu sau de la Cluj, care controlează companiile energetice din România şi îşi împart funcţiile executive din cadrul companiilor de stat? Îndatorarea României cu până la 40% din PIB într-un interval de câţiva ani serveşte interesului naţional? Sau poate protejarea unui aparat bugetar supraîncărcat, neperformant, şi sufocarea iniţiativei private prin majorarea taxelor, birocraţia excesivă şi lipsa facilităţilor fiscale pentru atragerea investiţiilor străine? Toate acestea se întâmplă în România de astăzi şi nu spun că nu s-au întâmplat şi în România de ieri sau de alaltăieri.

Întreaga clasă politică din ultimii 20 de ani se face vinovată de trădarea interesului naţional, fiecare guvernare contribuind la destabilizarea ţării. Pâine şi circ şi-au dorit românii în ultimii ani şi (numai) asta au primit de la politicieni. Arestările televizate ca a lui Gigi Becali, a primarului Solomon, a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Nicolae Popa, Dan Diaconescu au „ţinut de foame" celor cărora li s-au tăiat salariile şi pensiile. Protestele din Piaţa Victoriei cu dansul pinguinului, mici şi bere i-au ajutat pe cei