„1942
Miercuri, 18 martie
Cu prilejul unui banchet, Roosevelt, Halifax şi Litvinov au ţinut cuvântări pe care presa germană le comentează cu multă complezenţă, fiindcă câteştrele sunt pesimiste. Roosevelt a insistat asupra unirii tuturor cetăţenilor (ce, nu sunt uniţi?) într-un singur efort, căci războiul extern nu se poate câştiga dacă se pierde războiul intern... Halifax a declarat că lucrurile nu stau pentru anglo-ruso-americani atât de rău, ca să nu poată sta şi mai rău!!! Nobilul lord a mai spus că pentru moment Rusia şi China să nu mai conteze pe un sprijin prea serios şi direct din partea Angliei şi Americii, deoarece aceste două Puteri trebuie să-şi apere Imperiile pe toate mările globului... Litvinov-Finkelstein, în fine, a mărturisit că Generalul Iarnă a trădat pe ruşi şi că frontul german n-a putut fi clintit, după cum se sperase... Reprezentantul lui Stalin a cerut apoi americanilor şi englezilor să se bată şi să creeze fronturi noi... «Cu braţele încrucişate nu se poate câştiga un război. Factorul Timp e schimbăcios şi lucrează când pentru unii, când pentru alţii — şi de obicei pentru învingători, nu pentru învinşi».
Ne-a sosit dl Vilhelm Stuckart, ministru de Stat german, în vârstă de 39 ani, şi — lucru de mirare — n-a fost primit la gară nici de Rege, nici de Conducător, nici de Ică — ci de un simplu subsecretar de Stat de la Interne şi, bineînţeles, de Killinger. Dl Stuckart e specializat în materiile de organizare de Stat şi a lucrat la Statutul provinciilor ruseşti ocupate de nemţi şi la al Poloniei. D-sa vine însoţit de mai mulţi alţi specialişti — fie ca să ne dea sfaturi cu privire la organizarea Transnistriei, fie ca să ceva de la dl Ică, geniu politic brevetat. Sân Georgiu, închis la Jilava, a fost mutat într-un penitenciar civil — dar nu civilizat.
La Jilava o ducea foarte bine: pentru favorurile pe care i le-a aco
