Toată viaţa lui a fost un test de rezistenţă - traiul în România comunistă, fuga din ţară trecând Dunărea înot, vagoanele de vase pe care le-a spălat ca să aibă ce mânca, bătăturile din palmă. Ce l-a făcut să reziste, nici azi nu ştie. Dar astăzi, Lucian Asandi este patron de hoteluri în Austria şi a renunţat la cetăţenia română. Spune cu regret că ar fi putut face aceleaşi afaceri şi în România, dar nu s-a putut.
O casă cu muşcate la ferestre, cu steag românesc în curte şi cireşe bine coapte. Aici, la 30 de kilometri de Viena, şi-a construit Lucian Asandi propria Românie - curată, civilizată, fără birocraţie, şpagă sau interese. Doar prin muncă şi rezistenţă.
La începutul anilor '80, Lucian Asandi era un tânăr sportiv în România. A fost nevoie să participe la câteva competiţii în străinătate ca să îşi dea seama că el şi familia lui trăiau de fapt, în România, ca într-un fel de închisoare. Apă caldă aveau doar o dată pe săptămână, curent electric, câteva ore pe zi, mâncarea era un lux, iar libertatea un vis imposibil. Iar el a îndrăznit să creadă că poate trăi şi altfel.
A trecut Dunărea înot. Într-o săptămână era deja în Italia. După încercări eşuate de a-şi face un rost acolo, a ajuns la Viena. Şi aici a trăit cele mai dure lecţii de viaţă. A învăţat pe propria piele că numai cei puternici rezistă, şi numai cei care rezistă, există.
A început ca spălător de vase într-un restaurant. A spălat vagoane de farfurii, dar i-a câştigat prin muncă şi corectitudine încrederea patronului. Care, după mulţi ani, l-a luat partener de afaceri. Si apoi, când a prins curaj, s-a lansat pe cont propriu.
În 2007, şi-a deschis prima pensiune turistică. Şi în patru ani afacerea s-a extins neaşteptat de repede.
Dar ca să devină proprietar în Austria a trebuit să renunţe la cetăţenia română. A făcut-o, spune el, fără ni
