Statul conflictual, cel in care propaganda invrajbeste clasele, a fost construit pe timpul lui Ceausescu. Fortificarea lui a continuat pe timpul lui Iliescu si pare ca aceasta opera este desavarsita pe timpul mandatului lui Traian Basescu.

Stau si privesc la cateva imagini suprinse de camerele tv in SUA. Patru oameni, actualul si trei fosti presedinti ai Americii, Obama, Clinton si cei doi Bush, tata si fiu. S-au intalnit ca patru oameni normali, patru personalitati care odata s-au aflat in competitie si, cu fair-play, s-a retras fiecare in propriul decor al vietii private. Fara resentimente, fara ura, din partea nicunuia dintre ei.

Ce diferenta mare intre Romania noastra si SUA lor. Trei presedinti post decembristi am avut, dar mania imensa a celui actual fata de ceilalti doi este de neinteles. Parca si neajunsurile relatiilor dintre Iliescu si duo-ul Campeanu-Ratiu palesc in fata gesturilor lui Traian Basescu. Scena de neuitat cu Basescu refuzand sa dea mana cu Iliescu si Constantinescu in timpul unei parade militare a facut inconjurul lumii. In asemenea ocazii esti presedintele tarii, nu persoana privata, numita Traian.

Facand de curand referire la tradarea regelui Mihai, Traian Basescu s-a scuzat replicand ca declaratiile sale au fost facute in calitate de persoana privata, acestea fiind convingerile sale personale. Ciudata dedublare a personalitatii domnului presedinte. Ne intrebam, de ce nu s-a putut dedubla si in nenumaratele ocazii oficiale, in care nu trebuia decat sa lase acasa "particularul" Traian si sa continue cu "publicul" Basescu.

La fel de celebru este si episodul cu tandemul Basescu-Tariceanu, prezent la o reuniune internationala, unde, aflati unul langa celalalt, se ignora total in fata audientei, iar presedintele Basescu arata chiar o mina ironica in momentul rostirii discursului premierului. In vazu