In majoritatea tarilor civilizate, inclusiv in Romania, vanzarea de organe este interzisa de lege, dar donarea lor, in anumite conditii, este acceptata.
Cu toate acestea, in paginile web din intreaga lume abunda anunturile celor care-si ofera organele la vanzare, ale celor care le cumpara si - vai - chiar ale celor care si-au facut o afacere din intermedierea unor asemenea tranzactii, la negru.
Intermediarul isi ia partea leului
Nu trebuie sa fii analist specializat ca sa observi ca aceia care vand se afla in tarile nedezvoltate, sarace, cu moralul la pamant, iar cei care cumpara sunt, in general, rezidenti ai lumii evoluate, instarite si dotate cu principii morale.
Pornind de la aceasta constatare, trista pentru societatea moderna, Susanne Lundin, profesoara de etnologie la universitatea din Lund (Suedia), publica pe portalul Project Syndicate o analiza a realitatilor privind traficul de organe, la nivel global.
Piata neagra a comertului cu organe se concentreaza indeosebi in Asia, cu precadere in Filipine si Indonezia, unde misuna intermediarii, samsarii organelor vitale la nivel global.
Autoarea s-a documentat, patrunzand personal in zona traficului clandestin, acolo unde oamenii saraci, victime ale subdezvoltarii si ale razboaielor, devin o marfa si se vand singuri prin internet sau se ofera altora spre tranzactionare. Acestia, beineinteles, iau ei partea leului.
Donatorul pacalit
Tot ei stabilesc si tarifele, care pot ajunge pana la 100.000 euro, incluzand adesea si operatia, pentru care au legaturi - tot neoficiale - cu clinici din Iran, Pakistan, Ucraina, Africa de Sud si Filipine.
Autoarea apreciaza insa ca vanzarile pe calea Internetului nu sunt decat varful icebergului. Afacerea imbraca forme multiple, neasteptate si, mai ales, invizibile.
O