În România, istoria este folositoare numai pentru dezbateri politice și publice drept argument. Nimeni nu vrea să mai înveţe din trecut, să aibă grijă să nu repete greşelile. Dacă ne-am reaminti că în limba greacă istoria înseamnă “cunoaştere prin investigaţie”, “anchetă”, altfel ar fi treaba. Dar, când muza istoriei, Clio, este abandonată şi respinsă ca o prostituată ieşită la pensie, cine să ne mai arate calea? În România, istoria este folositoare numai pentru dezbateri politice și publice drept argument. Nimeni nu vrea să mai înveţe din trecut, să aibă grijă să nu repete greşelile. Dacă ne-am reaminti că în limba greacă istoria înseamnă “cunoaştere prin investigaţie”, “anchetă”, altfel ar fi treaba. Dar, când muza istoriei, Clio, este abandonată şi respinsă ca o prostituată ieşită la pensie, cine să ne mai arate calea?
Ce să pricepem din istorie, ce să mai învăţăm? Declaraţiile despre Rege ale lui Traian Băsescu au produs un adevărat tsunami. Am văzut, spre uimirea mea, republicani şi antimonarhişti convinşi luând apărarea fostului suveran, fără nici un argument istoric, numai pentru a-l ataca pe Băsescu. E de notorietate că nu sunt băsescian, ci doar un om căruia îi place adevărul, uneori cu orice preţ.
“Fostul monarh s-a apucat să dea interviuri şi presei ruseşti! O fi nostalgia după cel mai mare ordin sovietic cu care l-a decorat Stalin, «Victoria», pentru «măreţul act» de la 23 august? În ciuda explicaţiilor care abundă de curaj, eu, unul, nu-i pot uita pe cei 150.000 de soldaţi români luaţi prizonieri de ruşi imediat după 23 august. «Capul oştirii», Regele, anunţase armistiţiu fără să aibă nici o înţelegere cu sovieticii... Cam sinistră această bărbăţie tardivă!” Asta am scris pe 29 mai, anul curent!
Mâine, la Chişinău, este comemorată Ziua ocupaţiei sovietice. În toate localităţile din Basarabia (Republica Moldova), vor fi coborâte în bernă dr
