După o perioadă îndelungată petrecută sub apă, asemeni unui naufragiat pe o mare măcinată de furtună, se pare că economia naţională a ieşit, în sfârşit, la aer. Ultima estimare a Produsului Intern Brut de la INS a confirmat ieşirea din recesiune a economiei, conform definiţiei tehnice. Cu mici excepţii de partid şi de stat, populaţia nu resimte, însă, ieşirea statistică din recesiune, nici măcar la nivelul revenirii speranţei, iar presa a început să scrie, mai mult sau mai puţin eufemistic despre o întoarcere a acesteia.
Dar cum să reintrăm în recesiune, dacă nici măcar nu am ieşit? Este posibil ca ieşirea trâmbiţată de autorităţi să nu fie decât o iluzie? Structura PIB-ului, atât din punct de vedere al resurselor, cât şi al utilizării, pare să confirme ipoteza.
Industria a fost ramura care a înregistrat cea mai mare creştere a volumului de activitate, de 10,1%, dar tendinţa pozitivă a industriei s-a temperat semnificativ în prima parte a trimestrului al doilea, pe fondul reducerii comenzilor noi şi al creşterii accelerate a preţurilor.
Unde s-a dus această producţie, în condiţiile în care consumul final şi-a accelerat declinul anual, pe fondul scăderii puterii de consum a populaţiei?
În exporturi, care au crescut cu o rată anuală de 23,6% şi în formarea brută de capital, care a crescut cu 11,5%.
Problema este tocmai aici, la nivelul formării brute a capitalului, care include formarea brută de capital fix şi variaţia stocurilor. Lipsa restructurării profunde a economiei şi povara extraordinară a fiscalităţii au determinat o nouă scădere anuală a formării brute de capital fix în T1 2011, de 2,2%, după un declin de 4,7% în trimestrul anterior, aceasta fiind a opta scădere consecutivă. Acestea sunt investiţiile care ar trebui să ne scoată din criză.
Faţă de ultimul trimestru din 2010, formarea brută a capitalului a crescut cu 68,
