Recentele declaratii ale presedintelui privitoare la regele Mihai sunt o confirmare a ideii ca a fi puternic impotriva altuia nu e totuna cu a fi puternic impotriva ta. Domnul Traian Basescu si-a expus, voit sau nu, limitele. Este captiv intre ele, pentru ca astfel de aspecte ale discursului dezvaluie net o personalitate nestapanita.
Sigur, intr-o democratie, libertatea exprimarii ramane o conditie intangibila. In principiu, la temelia, parterul si mezaninul edificiului despre care vorbim. De la anumite caturi in sus, exista reguli de fier exprimative, ambalate in catifea diplomatica.
Atenta alegere a sensului frazei, dozajul tonalitatii in functie de importanta punctului abordat, pauzele dintre temele alese, inflexiunile vocale, gesticulatia sunt doar cateva litere-cheie dintr-un abecedar obligatoriu.
Nu trebuie omise spiritualitatea, promptitudinea replicii, simtul umorului (acolo unde se impune), autocontrolul, forta de a depasi cu zambetul pe buze momentele delicate ivite neasteptat. Cu certitudine, de toate acestea se ocupa, consistent platita, o intreaga armata de specialisti cantonata in preajma oamenilor politici de top.
Este firesc sa fie asa. Ceea ce depaseste cotele normalului se intampla atunci cand arta conversatiei e respinsa brutal, in favoarea unor expuneri aspre, fara echivoc, in care pana si aluzia se vede refuzata.
In cazul rostirii unor definitii ad-hoc ale actualului sef al statului, fata de omologul sau indata postbelic, denota ca primul a lasat acasa minima curtoazie, devenind un resentimentar.
Teza finalului de razboi pentru Romania a fost si continua sa ramana lung prilej de vorbe si de ipoteze. "Isprava de la 23 august", asa cum o denumea Pamfil Seicaru, este comentata de catre multi istorici in moduri contradictorii. Cu referire directa la rege si atitudinile sale. @N_P
