Foto: Thinkstock Ajuns la vârsta de 90 de ani, un bătrân a fost întrebat: „Ai trăit atât de mult, e bine, dar nu înţeleg de ce nu te-ai căsătorit niciodată. Ai vreun secret anume”? „O, da, sigur că am un secret”, a răspuns bătrânul, sigur pe el. „Nu m-am căsătorit, pentru că am căutat femeia perfectă”. „A, înţeleg că nu ai găsit-o, de vreme ce ai fost singur toată viaţa?”, a remarcat persoana curioasă. „Te înşeli, am găsit-o”. „Atunci, de ce nu te-ai căsătorit cu ea”, a insistat persoana curioasă. Râzând, bătrânul a spus: „Fiindcă şi ea căuta bărbatul perfect!”
Am citit în Jurnalul Naţional rezultatele unui studiu, care concluzionase că femeia perfectă trebuie să fie blondă, să aibă un metru şaptezeci (dacă-mi amintesc bine), să aibă ochi albaştri, să nu stea prea mult în bucătărie, dar mai mult prin cluburi de noapte, să fie mereu veselă, să se distreze şi, în nici un caz, să nu fumeze. Cea mai importantă concluzie a studiului este că nici unul dintre bărbaţii chestionaţi nu era căsătorit cu „femeia perfectă” sau cu aceea din visele lor. Probabil că femeia perfectă - descrisă de bărbaţii chestionaţi - încă mai caută, la rândul ei, bărbatul perfect. Nu m-a surprins faptul că bărbaţii nu sunt căsătoriţi cu femeia perfectă, cât descrierea profilului acesteia şi, în mod special, percepţia adolescentină, aş zice, a imaginii fizice a femeii perfecte.
Pe vremuri, adolescenţii ţineau „oracole” (poate unii dintre dumnevoastră vă amintiţi şi aţi făcut-o). În oracole predominau imaginile fizice ale iubiţilor şi ale iubitelor; fiecare descria ce culoare să aibă ochii, ce înălţime, ce talie să aibă persoana pe care o placi mai mult. În adolescenţă nu ai repere prea multe, nu ai experienţe de viaţă; atunci te ghidează inima, dar şi imaginile obiectelor sau ale subiectelor din lumea fizică. Mai târziu, însă, devine uşor să înţelegi că factorul determinant al atra
