Deşi parohiile din nordul Italiei slujesc emigranţilor români, aflaţi în număr foarte mare, arhiepiscopul a trecut sub jurisdicţia Kievului.

Puţini ştiu că, alături de ceea ce numim noi îndeobşte "Biserică oficială“ sau "ortodoxie oficială“ există alte organizaţii, jurisdicţii la fel de ortodoxe. Unele sunt compuse din cei care ţin calendarul iulian neîndreptat - numiţi şi popular "stilişti", alţii pur şi simplu nu sunt recunoscuţi de Patriarhiile ortodoxe. Din motive canonice sau din orgoliu eclesiastic.

Ortodoxia alternativă

În Italia, alături de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu sediul la Roma, aflată sub omoforul Patriarhiei Române şi condusă de Prea Sfinţitul Siluan, există mai multe parohii în care se slujeşte în româneşte. Şi nu vorbim aici de preoţi care din motive disciplinare s-au declarat "independenţi" sau slujesc sub greci, bulgari etc.

Este vorba de Mitropolia de Milano şi Aquileia, condusă de ÎPS Evloghie, Arhiepiscop şi Mitropolit. La origini, această Biserică a aparţinut de Sinodul Vechilor Calendarişti Greci, condus de ÎPS Auxentios, care în 1984 i-a acordat autonomia. Este bine de amintit că ÎPS Auxentios şi sinodul său a fost recunoscut de ruşii din exil, Russian Orthodox Church Abroad, recent reîncadraţi în Biserica Rusă "oficială“, fără impedimente canonice.

După 1990, datorită numărului mare de emigranţi, şi Sinodul de la Milano şi-a organizat parohii în care se slujeşte în româneşte. Profitând de necesitatea absolut stringentă şi de faptul că Patriarhia Română nu a putut organiza parohii în toate colţurile Italiei, Mitropolia de Milano a preluat iniţiativa.

Aşa se face că astăzi după Patriarhia română, în Italia cel mai mare număr de credincioşi îl are Sinodul milanez.

Arhiepiscop de Sondrio şi Vercelli

Cum românii au specificitatea lor, ÎPS Evlog