Mică provocare.

Scîrba de politică în bloc cu tot ce implică ea instituţional, partide, guverne a fost folosită în fel şi chip. A fost deturnată în zone extremiste. A fost coagulată în opţiuni pentru candidaţi tip Titanic Vals care apoi s-au dovedit a fi mari păcăleli retorice.

Scîrba de politic şi politică e comună, comodă, predicată inclusiv de actorii politici importanţi. Întrebarea cea mai importantă în acest moment ar fi cum gestionăm toate aceste pulsiuni intense şi care nu pot fi lăsate într-o derivă care s-a dovedit extrem de periculoasă de atîtea ori.

E de aceea important să privim încă o dată la rolul unor mişcări precum “democraţia acum” care au, drept principal merit, de a nu fi (încă) tea-party-uri americane, ci tocmai încercări de readucere a politicii cetăţeneşti în prim plan respingînd ferm alunecări dogmatice sau populiste.

Întrebarea mea de duminică este cum vedeţi orientată scîrba de politică în România. Se încearcă albe-ca-zăpada, “reînvieri” conservatoare, se pregătesc teme de atac sensibile. Totul, numai să nu intrăm în critica sistemului financiar şi în deconstruirea simplă a evidenţei: îndepărtarea europeană de democraţie în sens clasic.

Trimiteri utile

O iniţiativă interesantă. Nu ne ducem la conferinţe de presă unde nu pot fi puse întrebări incomode. Ar fi posibil aici?

Orice conferinţă de presă unde nu pot fi adresate întrebări incomode este boicotată, iar Guvernul rămâne doar cu promisiunile oscilante. Acesta este un semnal că protestele sunt în favoarea adevărului şi dreptăţii. Răspunsul la criză nu poate fi doar strângerea curelei sau inocularea de temeri inechitabile. Răspunsul este transparenţa informaţiilor – despre impozitele care nu pot fi diminuate, despre scăderea demografică pe care o poate opri doar imigraţia, despre ingredientele creşterii economice – care sunt dreptatea, legalitatea,