PREMIERĂ. Iulia va juca din toamnă într-o piesă de teatru regizată de Horaţiu Mălăele Câţi ani aveai când ai devenit model, la Iaşi, la şcoala de manechine a mamei Laurei Cosoi?
14 ani. N-a fost dorinţa mea să merg acolo, m-a împins de la spate proful de sport. Eram mai timidă şi aveam senzaţia că nu sunt făcută pentru aşa ceva, pentru că nu mă consideram o tipă frumoasă. Aşa am ajuns să fac parte din trupa de manechine a Casei Studenţilor, cu care am mers apoi la festivaluri, să reprezentăm Iaşiul. Şi am câştigat multe premii atunci. Eram responsabilă şi cu interviurile, mă desemnaseră probabil pentru că eram mai vorbăreaţă. Bine, eu de mică mă visam la televizor. Toate jocurile mele erau legate de prezentarea spectacolelor, a ştirilor. Colegii mei mă ştiu, făceam "emisii" la ei acasă sau veneau ei la mine. Le plăcea şi lor, că-i distram... Cu toate astea, nu neglijam învăţatul, pentru că şcoala a fost întotdeauna pe primul plan.
Ce-ai învăţat de la şcoala asta de modele?
Să am încredere în mine, dar şi ce înseamnă feminitate, eleganţă. După un timp, am fost instructor de modele şi era destul de greu, pentru că făceam asta în weekend şi mă trezeam dimineaţa la ora cinci... deci am fost sortită să mă trezesc dimineaţa (n.n. - Iulia prezintă şi ştirile dimineţii, în weekend, la Pro TV). Incredibil! (râde) Făceam naveta, cu trenul, la Suceava, la Botoşani, unde, la Casa Studenţilor, ţineam cursuri de manechine. Între pauze îmi făceam temele. Era un tur de forţă, dar îmi plăcea.
Când ţi-ai dat seama că eşti frumoasă?
Am conştientizat când am început să defilez pe podium, când am văzut reacţia oamenilor şi am început să fiu solicitată pentru tot felul de joburi. Ştii, dacă ţi se spune că eşti frumoasă, e clar că trebuie să munceşti mai mult, să dovedeşti de ce eşti în stare, pentru că există amprenta asta "e frumoasă, las-o...". Sincer, m-
