Adevărul îşi propune să vă prezinte poveştile oamenilor pentru care verbul „a fi" are o însemnătate mult mai mare decât verbul „a avea". La doar 25 de ani, Oana Cerghit este voluntar în Africa. Îndură temperaturi de -2 grade Celsius în luna iunie, pentru a-i ajuta pe copiii din triburi să supravieţuiască.
Oana Cerghit le predă limba engleză copiilor din triburile izolate din Sudul Africii. „Mi-am urmat visul. De când eram în liceu îmi doream ca într-o zi să ajung să fac aşa ceva. Să ajut oamenii, în mod dezinteresat. Ştiu că mulţi văd voluntariatul, în general, şi mai ales pe cel în zonele izolate, ca pe o pierdere de timp. Ştiu lucrul ăsta pentru că mi s-a spus în faţă că-mi pierd timpul sau că «ar trebui să-mi bag minţile în cap şi să-mi văd de viaţa mea». Asta e viaţa mea. Şi nu mă deranjează faptul că nu câştig nimic din asta. Sunt tânără şi plină de poftă de viaţă. Dacă nu-mi ajut semenii acum, atunci când? La 80 de ani?", îşi începe Oana povestea.
A doua casă
Oana a ajuns în Africa prin intermediul oraganizaţiei „Pilgrim Relief Society". „În 2009 am cunoscut un voluntar al organizaţiei. Atunci am auzit pentru prima dată despre bushmeni şi proiectul «Omatako», din Namibia. Aşa că am luat legătura cu cei care se ocupau de proiect, am stabilit detaliile şi uite-aşa m-am trezit în avionul spre Africa! Asta se întâmpla pe 29 octombrie 2009. Prima dată am stat din noiembrie până în aprilie, iar acum sunt aici din august şi stau până...nu ştiu până când", mărturiseşte Oana.
Pe lângă predarea limbii engleze, Oana se ocupă şi de treburi gospodăreşti, oferă primul ajutor, se ocupă de grădinărit şi ajută la tot ceea ce e nevoie. Practic, în Bushmanland, locul în care se defăşoară proiectul, oamenii trăiesc la limita subzistenţei. Singura lor sursă de venit este confecţionarea şi vinderea de suveniruri. Oamenii fac brăţări, coliere şi diferite jucări
