Apartenenţa la Uniunea Europeană nu are sens dacă nu este privită pragmatic. Nu pot fi de acord cu cei care nu realizează că absorbţia fondurilor europene reprezintă de facto avantajul major de care din păcate nu profităm cum se cuvine. Colegul Costi Rogozanu pune sub semnul întrebării binefacerile acestor fonduri, citând din dubiile lui Liviu Voinea ce face o paralelă fără sens între ţările care au absorbit cele mai multe fonduri europene cu faptul că acum statele UE cu pricina au mari probleme cu datoria publică. Argumentul „forte” ale acestei tâmpenii exprimate de alminteri cunoscutul analist Liviu Voinea este că banii de la UE trebuie cofinanţaţi iar asta sporeşte datoria publică.
Problemele Portugaliei, Spaniei, Irlandei, Greciei au cu totul alte cauze decât absorbţia banilor europeni, Liviu Voinea stie asta bine, dar de pe poziţia de critic activ al actualei puteri, face uneori legături nepermise. Faptul că suntem incapabili să accesăm finanţarea ieftină şi în unele cazuri gratuită de la UE, este prostie pur şi simplu, să nu ne amăgim…
Judecând invers ar rezulta că dacă absorbim mai mulţi bani europeni într-o perioadă de timp mai mult sau mai puţin îndepărtată ne paşte falimentul. Evident este un non-sens, dincolo de fapul că la nici 10% grad de absorbţie chiar că n-avem de ce să ne temem. Alminteri, pentru cine a vizitat Grecia, nu este niciun dubiu că banii europeni au fost foarte bine utilizaţi.
În termenii datoriei publice, cu totul alta ar trebui să fie preocuparea României şi, mai ales a actualei guvernări. Mai precis, cum de s-a reuşit uluitoarea contraperformanţă ca majorarea fără precedent şi într-un ritm extrem de alert a datoriei publice să nu se regăsească deloc în creşterea economică. Or, aici nu e niciun dubiu. Guvernul Boc a administrat execrabil absorbţia fondurilor europene, în schimb a cumpărat timpul pierdut în 2009 şi ju