„Şeful statului nu pregeta deloc să îşi îmbunătăţească imaginea în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2012” (Libé). „Era în 2007” (Libé). „Mai multe personaje influente ale vieţii politice italiene au fost puse sub urmărire de către doi magistraţi din Napoli” (La Stampa). „În Tripoli, oraşul tuturor zvonurilor” (Le Monde). Ziarele europene observă o schimbare de comportament a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy în perspectiva prezidenţialelor din 2012 dar şi pe fondul începerii alegerilor primare în partidele de opoziţie.

„Sarkozy visează să fie (în sfârşit) preşedinte”, este titlul ironic din Libération. „Mai multă cultură, mai rar la televizor, atitudine zen faţă de guvernul său”. Libé trage următoarea concluzie: „Şeful statului nu pregeta deloc să îşi îmbunătăţească imaginea în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2012”. „Era în 2007”, citim în editorialul din Libé, în momentul în care începea campania pentru prezidenţiale: „M-am schimbat !”, spunea atunci Nicolas Sarkozy. Suntem în 2011, în momentul în care începe o nouă campanie pentru prezidenţiale: „S-a schimbat !”, spun cei din anturajul şefului statului. Între cele două date, am asistat la evoluţia exerciţiului funcţiei prezidenţiale, de la un hiperprezidentialism la o retragere din primele rânduri. Unii afirmă că anumite crize economice, diplomatice, militare şi financiare zguduie din temelii caracterul unui om care ocupă prima funcţie în stat şi îl călesc. Miza: rescrierea istoriei din 2007, refacerea candidatului Sarkozy de neînvins, un demers ce ţine mai mult de mistică decât de politică. Demersul are toate şansele să fie încoronat de succes dacă stânga nu va propune o alternativă credibilă”. Italia pare a fi condusă de un guvern din umbră, sau cel puţin aşa consideră presa europeană

În Italia, toate ziarele scriu despre scandalul legat de loja francmasonică P4 „Propaga