Aristotel spunea că “Memoria este scribul subletului”, iar Octavian Paler că “Memoria îşi aminteşte chiar şi de uitare”; Marius Ghilezan spune că “Memoria este durerea din cap” (Memoria, pag. 20), că ea uneori doare.
Într-o discuţie referitoare la apariţia volumului Ţigara unui viitor de paie care se lansează astăzi la Lugoj, Marius Ghilezan mi-a mărturisit că şi-a ales alte două titluri: Suferinţa unui poem într-un laptop fără memorie şi Veniţi de luaţi memorie! Cu adevărat, aceste titluri se potrivesc foarte bine mesajului cărţii; citind primul volum de poezie al lui Marius Gilezan, gândul m-a dus mai ales la cel de-al doilea titlu ales de autor, Veniţi de luaţi memorie!, pentru că în volum, uneori cu ironie, uneori cu vădită îngrijorare, el face mereu apel la memorie: la memoria istoriei, la memoria copilăriei, la memoria culturii; concludent în acest sens este penultimul poem din volum, Veniţi de luaţi memorie!, poezie prin care autorul ne invită la neuitare: “Veniţi de luaţi memorie!/prăvălia cu amintiri/ are discount-uri grase/lichidare de stoc/scrie pe geam/printre rafturi, vânzătorii/cântă refrenul moliei,/clienţii lipsesc la apel.//O zi pe an se dă memorie gratis/şi atunci e omor,/dar când e acea zi?/ scrie în carte.”
Dar şi titlul Ţigara unui viitor de paie, ales de Editura Corint, în esenţă face referire tot la memoria istoriei: “La Yalta, cei trei fumaseră cu sete/ şi până la chiştoc/ ţigara unui viitor de paie”.
În continuarea acestei idei, poezie Memoria vine să sublinieze, atât de elocvent, memoria istoriei: “[…] unde sunt cei care nu mai sunt?// […] Memoria este durerea din cap./ Rechizitorii întregi aşteaptă cuminţi în dulapuri [...]// Profesorul continuă să strige catalogul/ în sală doar îngeri.// Cei care nu mai sunt au numere matricole,/ în loc de morminte.// Ca praful pe bănci, memoria stă cuminte/ şi aşteaptă recunoşti
