Oamenii trebuie să ştie că reorganizarea administrativă a unei ţări nu e o chestiune care se rezolvă peste noapte şi, cu atât mai puţin, nu trebuie să fie o problemă politică. Opinia mea este că România a ajuns să facă obiectul de negociere între PDL şi UDMR. Nimic mai meschin decât să negociezi scaunul puterii fără a ţine cont de interesele cetăţenilor pe care-i reprezinţi. Decizia de azi (ieri – n.r.) a coaliţiei de guvernământ nu face altceva decât să dovedească încă o dată faptul că acest guvern este lipsit de respect faţă de valori constituţionale şi faţă de cetăţeni. Dacă se va realiza aceasta împărţire, descentralizarea administrativă va rămâne o simplă poveste de păcălit electoratul. Practic, va trebui schimbat tot sistemul de alegere al autorităţilor regionale, judeţene, însă şi aşa, experienţa comunistă arată că asemenea regiuni nu dau coerenţă actului administrativ. În interiorul mega-judeţelor vor apărea discriminări de repartizare a resurselor, iar politizarea structurilor administrative din teritoriu va fi imposibil de evitat. Categoric, ideea preşedintelui este o tentativă de supracentralizare administrativă, prin care PDL urmăreşte să obţină controlul total al ţării iar UDMR cel al Transilvaniei.

De fapt, Băsescu a lansat această temă cu un singur scop: câştigarea cu orice preţ a alegerilor din 2012. PDL si UDMR este preocupat dacă vor fi opt, zece sau 16 judeţe în loc de 41, fără a ţine seama de precizarea competenţelor acordate de stat acestor regiuni sau mega-judeţe, de efectele administrative, economice şi sociale ale procesului de reorganizare teritorială. Această regionalizare susţinută de Băsescu PDL şi UDMR e începutul NEBUNIEI administrative în România! O nebunie care va arunca în aer totul: administraţie, partide, sistemul decizie local, instaurând regimul de haos naţional.

Pe de altă parte, redesenarea administrativă a unei