Cursurile de formare profesională, multe şi din ce în ce mai diverse, costă statul mulţi bani, dar nu oferă garanţia că şomerii reprofesionalizaţi îşi vor şi găsi noi locuri de muncă.

Şomerii din Olt, din ce în ce mai mulţi din 2009 încoace, sunt cuprinşi în planuri de formare profesională şi dobândesc meserii noi, însă nu au certitudinea că s-au pregătit exact pentru solicitările viitoare ale pieţei. Nu există studii de specialitate care să arate, cel puţin pe termen mediu, evoluţia pieţei muncii în regiunea din care Oltul face parte şi nu există o fundamentare ştiinţifică în ceea ce priveşte evoluţia post-criză a pieţei muncii, după cum se menţionează într-un raport transmis către prefectură de Agenţia Judeţeană de Ocupare şi Formare în Muncă (AJOFM) Olt. Cert este că Oltul se situează, constant, peste rata şomajului înregistrată la nivel naţional. Din judeţ pleacă angajaţii bine calificaţi din domenii ca IT sau construcţii şi muncesc acolo unde sunt mult mai bine plătiţi. Angajatorii din Olt plătesc destul de prost şi nu sunt interesaţi să-şi formeze singuri salariaţii. De altfel, firmele care oferă servicii de formare profesională, puţine la nivel de judeţ, sunt aproape în totalitate concentrate pe zona Slatina. Oferă servicii relativ scumpe şi, din lipsa concurenţei, nu deosebit de calitative.

Mai mulţi bani pentru menţinerea în şomaj decât pentru încurajarea încadrării şomerilor

Nici AJOFM Olt nu se poate descurca aşa cum ar dori, pentru că oamenii specializaţi în servicii specifice acordate şomerilor sunt insuficienţi, iar şomerii, în special cei din mediul rural, nu pot suporta din sărăcie costurile personale (cheltuieli de deplasare şi hrană) pentru a veni la agenţiile locale unde să urmeze cursuri. Persoanele beneficiare de venit minim garantat, în special, sunt de-a dreptul resemnate şi rar acceptă propuneri de a-şi schimba meser