Deși fundamentele economice ar trebui, în opinia unor analiști, să întărească moneda națională, teama de contagiune la situația din Grecia pune presiune pe curs. Unii arată cu degetul chiar spre băncile din Londra.

În ciuda aşteptărilor de apreciere a leului, consolidate treptat de la începutul anului, ultima lună a aşezat moneda locală pe un trend descendent, privit cu îngrijorare mai ales de cei care au credite în valută. Impactul de imagine este semnificativ, în condiţiile în care leul avea, acum câteva luni, toate datele pentru a deveni cea mai performantă valută din regiune.

Mai mult, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, vorbea despre intrări masive de capital ca despre o iminenţă. În realitate, economiştii ING arată că intrările de capital din ultimele trimestre au fost mai slabe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu mult sub nivelurile înregistrate în perioada 2005-2007.

„Singura creştere vizibilă, deşi mică, este a investiţiilor străine directe şi a transferurilor. În ultimul caz, creşterea este justificată de transferurile din sectorul public (mai mulţi bani de la UE), şi nu de intrări private de capitaluri“, se arată într-un raport ING.

În aceste condiţii, presiunile de apreciere care stârneau teama BNR nu s-au concretizat. Din contră, leul a suferit o depreciere constantă în ultima lună, sărind „pragul psihologic“ de 4,25 lei pentru un euro.

„Deprecierea nu este din cauza României, ci din cauza unui efect de contagiune perceput greşit. Se consideră că prezenţa unor bănci greceşti produce un impact semnificativ asupra economiei autohtone. Este fals“, crede economistul-şef al BCR, Lucian Anghel. Acesta îşi explică teoria prin faptul că instituţiile de credit sunt într-o competiţie acerbă pe cota de piaţă, în special pe locul al treilea, încât intensitatea mai redusă a unui competitor, respectiv a unei bănci greceşti,