Discursul lui Traian Băsescu în faţa unui Parlament pe jumătate gol are o semnificaţie majoră. Opoziţia i-a pus preşedintelui câteva condiţii severe. Acesta, în stilul său caracteristic, s-a făcut că nu aude şi şi-a continuat programul. Pe cale de consecinţă, Opoziţia a refuzat să participe. Refuzul de a asista la mesajul preşedintelui către Parlament şi către ţară subliniază o despărţire ce pare a deveni iremediabilă. Probabil că Traian Băsescu s-a şi aşteptat la o asemenea atitudine. Ea rezultă logic din reacţia grosolană de după ultima consultare de la Cotroceni. Înfruntat direct, după consultări, Traian Băsescu a găsit de cuviinţă să se urce cu bocancii pe reprezentanţii părţii de populaţie care nu-l mai înghite şi care, mai nou, cere din ce în ce mai insistent forţarea suspendării sau a demisiei. Pe zi ce trece, orice om cu o minimă imagine sau popularitate este abordat pe stradă sau în instituţii şi chemat să răspundă la o întrebare directă: „Ce facem? Cum scăpăm de Băsescu?".

Nu realizează Traian Băsescu schimbarea categorică a atitudinii populaţiei? Nu pricepe că este izolat în mijlocul unui grup politic acuzat din ce în ce mai des că are doar comportamentul unei bande? Nu realizează Traian Băsescu ridicolul internaţional la care a ajuns? Nu simte respiraţia de gheaţă a oamenilor din armată, chiar şi a unora de prin serviciile secrete?

În ciuda unui şir de gafe antologice, preşedintele o ţine langa. La reuniunea coaliţiei de guvernare a trebuit să ia act că, în momentul în care impune noua împărţire administrativă a ţării, UDMR va participa la suspendarea sa. Ce să mai vorbim de celelalte chifle? În loc să facă un pas înapoi, preşedintele trimite o caricatură politică din guvern (e vorba de Sebastian Lăzăroiu, autorul basmelor cu pitici, zâne şi purceluşi) la TV ca să explice de ce Regele Mihai a trădat la 30 decembrie 1947. Încăpăţânarea de ap